O lecţie... de vineri: Cu şi despre Prinţese

Mi s-a părut potrivit, Prinţeselor, să postez ceva ce Ioana, pe care-aţi cunoscut-o vineri, a postat pe blogul meu. Aceasta pentru că-i un fel de... lecţie şi, mai ales, pentru că lecţia (care-a fost şi pentru ea) s-a desfăşurat la voi în clasă iar postarea făcea referire la voi. Şi pentru ca lucrurile să fie duse până la capăt, am adăugat şi comentariul meu la postarea ei...
Poate că un analfabet este înaintemergător alfabetului din sine, asta aşa, ca să găsesc un sens alegoric lui a, cel din geneză şi de la început, precum cel din Aliman..., ce dragă mi-a fost ora despre Lostriţa şi comentariile băieţilor de după, gen: aşadar dintr-astea sunteţi voi, cele de gen (se cam repteta termenul ăsta cu dor de ducă) feminin, lostriţe şi ne pierdeţi pe noi... ... muguri noi.O lecţie nouă, din ciclul: alfabetizare, este aceea pe care am retrăit-o zilele trecute. Faţă-n faţă cu reacţiunea, am păşit, stingher, din nou prin băncile de clasă sau clasele de bănci, pentru a asista la câteva minunate-mirabile ore de română, eremite, desigur, durate de dirig şi aşezate în inima mea-plic..., m-a introdus în peisajul urban şi tradiţional, refăcând traiectoria mea de licean, cu tot cuprinsul de acum, pe mai departe... am retrăit, ameţitor, şoapta lui nenea Iancu, din O noapte furtunoasă - într-o clasa de boboci, care încă îşi mai explică, cu oarecare inocenţă, vreau să cred, de ce se face, în fereastră, lampa mai mică... Interfetţele actuale au ceva în plus: spun windows la fereastră, citesc din bloguri şi nu din pravilă... şi, cu toate acestea, rămân statornicite în inimă, care e tot inimă. Insuportabila uşurătate a fiinţei s-a deschis cu o pricină la Zburător, aşa cum minunat a mărturisit Theodora, dacă nu mă înşel, în blogul clasei a IX P, cu P de la prinţese de curte veche şi bună... vă invit să citiţi articolul (îl găsiţi în lista de bloguri a la dirig, sub semnul simplu al clasei a-IX-a P... Orele de romana m-au înfiiat şi le mulţămesc pentru darul, de a fi făcut-refăcut din mine - om mare, un copil de om mare, fără a face cumva trimitere la propria-mi înălţime:). Ioana
Ei! cu asta m-a dat gata Ioana! Nu m-aşteptam să vă evoce ora de la Prinţesele mele dragi, care, prin entuziasmul şi bucuria de a învăţa, adică de a se clădi pre sine, vă evocă în sufletul meu care nu poate, încă să îmbătrânească... Nu poate pentru că nu-i permite contextul! Pentru mine, voi nu sunteţi altceva decât colegele mai mari ale fetelor de astăzi, iar ele, surorile mai mici, geloase de atenţia deosebită de care se bucură din partea mea nişte persoane respectabile (am trăit-o astăzi, când trei fete dragi mie, ca toţi copiii mei, au venit să mă vadă. Eram în curte, îi făceam curte Marilenei Todăriţă pentru o ţigară - că, poate nu ştiţi?, m-am lăsat... =)) şi-au apărut trei absolvente tot într-o fugă şi mi-au sărit în braţe sub privirile, cum vă spuneam, invidioase ale celor de-a noua...) Ce să ştie ei de minunile trăite cu Ralu blonda, cu zăpăcita de Nico şi mimoza Corina... Ei! cred că nu se va supăra Ioana dacă voi "fura" pentru blogul Prinţeselor ce-a scris ea referitor la ora asistată? Te superi, Onuţu? Dacă nu, mulţumesc! Dacă da, îţi trece :)) Cu drag!