Prima mea postare!

Să încep prin a mă prezenta, eu sunt Alexandra Gavrilă, iar voi, vizitatorii acestui blog, sigur nu aţi mai auzit de mine..., căci sunt nouă pe-aici, prin spaţiul virtual, dar asta cred că aţi observat deja, prea v-am subliniat-o, aşa ca s-o reţineţi definitiv!

Theo îşi pregăteşte glasul şi... contrabasul!!!

Şi... cum credeţi că m-am hotărât eu să scriu pe blog? Păăăi eram în autobuzul nostru cel de toate zilele şcolare, alături de domnu’ profesor de română şi de bunele mele prietene şi colege, nu spun cine (cunoscătorii... ştiiiu!!!),  vorbind despre ora noastră liberă de astăzi şi de cea de ieri,  în care ce credeţi că ar putea face prinţesele din IX P?  Păi hai să vă povestesc... Cum noi aveam muzică şi... tocmai doamna profesoară nu a venit, am împrumutat chitara şcolii şi, ca la orice oră de muzică, ne-am apucat de cântat cu spor (!!!) tot felul de balade, împărtăşind bucuria noastră, a celor care cântam, cu toată clasa... dar n-am uitat nici cântecelele de grădiniţă şi de şcoală primară... că doar noi suntem clasa de pedagogic, nimeni nu mai e ca noi.

Un trio formidabil... de modest!

A doua zi, adică azi, cum nu am făcut sport şi nici altcineva n-a venit să facem... ceva materie, am jucat mima. Ce credeţi? Au început să zburde fel de fel de cuvinte, care mai complicate, care mai uşoare, cum ar fi: luceafărul sau google, toate au fost mimate si ghicite de cele două grupe constituite pe loc. Şi, cum fetele din pedagogic sunt fete deştepte şi descurcareţe, totul a fost foarte plăcut şi distractiv.

Apoi, în ultimele minute, ce să mai facem?...  ... şi noi, aşa ca şi prichindeii de la practică, care ne-au molipsit cu veselia lor, am început să imităm vedetele din cele mai de prin emisiuni. Şi aşa am ajuns noi să râdem alături de Andra Măruţă, Mihai Petre, Pavel Bartoş şi alte personaje renumite din Românii au talent sau mai bine zis am inventat  Prinţesele au talent.

De ce oare nu se lasă fotografiate unele vedete?...

Deci..., după cum vedeţi, chiar şi orele plictisitoare, vide, pe care le petrecem fără profesori şi în care trebuie să facem, totuşi, linişte, noi, fetele de la profilul pedagogic ne distrăm, cum altfel?, comportându-ne aşa ca niste copii mici, "nici chiar mici de tot, dar nici..."!