La Bloc...

Până să te cunosc pe tine, aveam niște vecini tare ciudați.

Era domnul Timp, care mereu îmi bătea la ușă, să mă cheme să mergem nu-știu-unde. Și deși mă împotriveam de fiecare dată, tot ajungeam să mă las condusă, de el prin fel de fel de locuri, numai ca să mă întorc acasă obosită,.

Apoi era tipa de la etajul doi, Muzica, care în fiecare dimineață dădea deșteptarea întregului bloc, dar nu se făcea niciodată văzută. Era un mister, toți vecinii o cunoșteau după activitățile ei matinale, scotea tot felul de sunete puternice, să se audă prin toți pereții, dar nimeni nu știa cum arată. Doar numele ei de pe cutia poștală.

Curioșii au încercat să întrebe de ea la doamna administrator, Logica, dar nici ea nu putea să lămurească cum stă treaba și le închidea ușa în nas. Doamna Logica, de altfel, adesea devenea iritantă, dar știa ce spune și că voiam, că nu, tot timpul ne manipula și făceam cum spune ea.

Toate astea s-au schimbat însă, când te-ai mutat tu în apartamentul de lângă mine, care fusese gol de multă vreme, atât de multă încât colocatarii uitaseră de existența acelui spațiu. S-au întâmplat multe lucruri odată cu venirea ta . În primul rând, te-ai împrietenit, nici acuma nu-mi dau seama cum, cu Muzica și de multe ori erați văzuți împreună. Toți vecinii o puteau vedea acum pe misterioasa cântăreață grație ție. De atunci, nici domnul Timp nu m-a mai vizitat: a fost găsit ulterior spânzurat, lumea zice că s-a sinucis fără un motiv anume. Apoi vestea veștilor, Logica a renunțat să ne mai coordoneze, ne-a abandonat, din senin, fără să lase vreun mesaj în urmă.

Și sunt convinsă că tu ai avut de-a face cu toate acestea. Tu, Dragoste !

Andreea L. :*

Greu la deal ...

    Ei bine, după o mult prea scurtă vacanţă (credem noi ), e timpul să ne punem din nou în mişcare, să ne reintrăm în ritm, pentru că, nu-i aşa?, tezele bat la poartă întocmai ca nişte musafiri nepoftiţi.
   Vrem, nu vrem, ne mobilizăm, uităm de vacanţa abia trecută, îndepărtăm starea de linişte ce s-a aşezat peste noi, căutând să nu ne lăsăm purtate de ispita vremii de afară, nu-i aşa?, mult prea frumoasă, şi ne punem, cum se zice:"Cu burta pe carte".
   Pentru prinţese, vremea se anunţă nu prea liniştită şi spun asta în termeni relativi. Pe lângă inevitabilele teze, se anunţă şi avalanşa de teste, lucrări de control şi toate cele, nu tocmai cele mai bune prietene ale unui elev.

Povestea fotografiei..., într-o zi cu soare!!

   Ziua de joi, spre exemplu, este din plin presărată şi anume: teza la limba română şi un "mult aşteptat test la biologie".
   Însă ceea ce e bine e faptul că prinţesele, aşa cum v-au obişnuit, sunt stăpâne pe situaţie. Dacă primul semestru a fost unul bun, iar notele au fost destul de bune, înclin să cred că nici acum nu ne lăsăm mai prejos. Ştim noi că prinţesele sunt fete serioase atunci când trebuie. 
   Aşa că închei prin a le reaminti fetelor, cum era anul trecut pe vremea asta... Evident, găsim mereu o consolare în "Se poate şi mai rău de atât".
   Mult spor la învăţat şi rezultate cât mai bune ! 




Bianca Goşman  ♥

Trei zile de... basm cu zâne...

E  vacanţă, relaxare şi timp pentru o alta postare... să mi se mai adauge si mie  la tabelul "Postări pe blog" încă una... şi va mai fi loc şi de altele. Acum să trec la subiect. În Săptămâna altfel/"aiurea", cum i-au mai spus prinţesele, fiecare cum a vrut, cum i-a plăcut (care nu a fost deloc aiurea din punctul meu de vedere), patru dintre prinţesele clasei a IX-a P ale  liceului “Andrei Muresanu”, Brasov au fost într-o excursie de trei zile. Oho!... vă imaginaţi: drumul luuung, fără somn, cazare, bagaje şi, cel mai important, foarte multă distracţie şi interes pentru obiectivele turistice vizitate! 

Plecarea din Piaţa Prundului, de dimineaţă tare, dar repede, repede,  ne-am trezit cu câte o gluma  spusă  sau făcând haz de necaz,  la cât de  mare era autocarul în care aveam să călătorim trei zile.

Prima oprire: Mânăstirea Cozia,  Râmnicul Vâlcea.

 

Ne-a plăcut! Pictura era deosebită, încă  se  mai poate  vedea  cea originală, iar curtea bisericii era minunată ca-n poveşti. Zone verzi, bănci de odihnă pe care am poposit şi noi pentru câteva minute în care am admirat peisajul...

 

Să nu uit! Fântâna din curtea mânăstirii căreia i-am şoptit discret dorinţele şi i-am aruncat şi  câteva monede, astfel crezând că ni se vor îndeplini şi poate aşa a şi fost, în cazul unora...

Mai apoi iată-ne ca am pornit în drum spre Târgu-Jiu. Ce aveam să vedem acolo era ceva cu adevărat special şi musai de văzut! Prinţesele au fost impresionate şi tare le-a mai plăcuttt! Pozele au fost în pas cu locurile vizitate!

Coloana Infinitului, la care începeai  a te uita, dar, pâna s-o  termini de privit, razele soarelui îţi tăiau privirea, atât era de "infinită "... Senzaţia era de nedescris!!!

A urmat apoi Masa Tăcerii...shht!

Şi ce ne-a plăcut nouă cel mai mult şi mai mult: Poarta Sărutului! "Problema"..., pentru că ne-am gândit la una!, ar fi aceea că se spune că trebuie să te săruţi cu alesul inimii atunci când treci pe sub această poartă, dar noi nu am avut prinţii  pe-aproape, ca să facem asta!!! Fără a uita că glumele ne înseninează ziua...

 

Cam aşa a trecut prima zi a excursiei noastre. Seara... cazarea s-a făcut la căminul Liceului Pedagogic din Drobeta Turnu Severin! Să vă mai spun ceva? Modestia uneori strică! Aşa că repede am făcut o comparaţie pe care de fapt nu am găsit-o... de făcut. Printesele ştiu la ce mă refer,  şi eu, căministă fiind, i-am dus dorul căminului de la Braşov, dat fiind ca aveam mareee nevoie de el..., poate e nevoie de un efort de imaginaţie ca să vă gândiţi de ce spun asta!

 A doua zi dimineaţă tare grea a fost  deşteptarea! 7:30 ora la care orice prinţesă veritabilă îşi face somnul de frumuseţe, dar ce mai contează tabieturile... nu  eram în excursie să dormim!! Am ocupat din nou locurile în autocar si  am pornit spre Podul lui Traian...

Următorul popas avea sa fie  la Orşova de unde am admirat Dunărea.

Capul lui Decebal ... săpat în stâncă!

Totul a fost interesant, dar plimbarea cu vaporaşul... ne-a făcut să ne simţim excelent, mai ales vântul care depăna cu o intensitate mică, astfel încât ne simţeam mici fluturi în adierea lui.

 Ambarcaţiunea a cârmit apoi în direcţia Cazanelor mari si mici... ale Porţilor de fier.

 

Uşor, uşor am pornit spre Timişoara. Oprirea în acest oras a fost specială. De ce? Pentru că am fost şi la Iulius Mall, nu degeaba suntem feteee... şi trebuia să ne "rătăcim" puţin prin mulţimea de lume ce străbătea pe acolo!

Tot în Timişoara, spre seară, ne-am cazat la o pensiune. Aici, mai există comparaţie.Ce pensiune!? De trei stele! A fost binee şi odihna mult aşteptată a fost a noastră!

Şi în sfârşit, a treia zi... de dimineaţă am descoperit o mini grădina zoologică ce avea să fie în curtea pensiunii... Interesant!

Din nou am mers în centrul Timisoarei de unde ne-am cumpărat suveniruri şi ne-am plimbat prin parc. Fiecare a făcut ce şi-a dorit...

După-amiază am ajuns la Deva, mai exact la Cetatea Devei..., am urcat cu telecabina până acolo.

Ceva ce mi-a atras atenţia!! Ce sunt oamnii în faţa întregii lumi? În faţa naturii? Noi oamenii suntem micile furnici pe care le călcăm în picioare fără nicio remuşcare... aşa suntem noi oamenii, unii răi, alţii mai puţin, alţii buni sau chiar  smeriţi. Aşa cum sunt furnicile în ochii noştri (mici), aşa suntem noi în faţa naturii, în faţa lui Dumnezeu...

  Ce par a fi casele noastre de sus? Cochilia unui melc... aşa e lumea văzută de la înălţime!

Seara venea şi  încet, dar sigur, trebuia să ne apropiem de Brasovul nostru drag!Am plecat din Deva cu gândul ca la Sibiu să mai facem un popas. Aşa am şi făcut, am poposit, ne-am hrănit şi am plecat! Ne apropiam de casele noastre cu un frumos bagaj de cunoştinţe şi imagini minunate ce ne străbăteau mintea cu evocarea locurilor vizitate şi a distracţiei care a fost la fiecare pas...

O excursie care ne-a plăcut! Deci vedeţi?, pe la noi n-a fost nimic "aiurea", am vrea să ştim cum a fost la prinţesele care au fost în  Viena...

Mulţumim liceului pentru excursii şi doamnelor ce ne-au însoţit pe noi: Marilena Toderiţă şi Alexandra Oţelea.

Cu drag, Andreea M!

O vorbă...

Prințeselor, e adevărat că vacanța e dată de la Dumnezeu pentru activități extrașcolare... Cu totul, cât se poate de... extra!...
Dar, zic și eu, așa-ntr-o doară, oare nimic din preaplinul vostru sufletesc acumulat în aceste frumoase zile de vacanță binecuvântată n-a meritat un bob-zăbavă pentru a vă întoarce gândul și spre colegele voastre? Nimic n-a meritat să fie împărtășit și celorlalte? Nu le-ați dus lipsa? Ori, mai sigur, având în vedere cum circulă mess-ul (vreți să fac lista celor care sunteți acum online??) și la ora asta (22:34), preferați dialogul unei mult mai dificile munci de postare?...
Nu aveți (oare?) încredere în scrisul vostru ceva mai așezat, mai puțin telegrafic decât pe mess? Sau frățietatea voastră se sfârșește dincolo de poarta și gardul școlii??
Eu am așteptat semnele..., mai am vreo câteva zile de speranță..., poate, poate cineva, altcineva decât Andreea... de lângă Theo (apropo! felicitări, mi-a plăcut grozav postarea ta și armonizarea ei cu titlul! felicitări, încă o dată!), își va lua inima-n dinți și sufletul în căușul palmelor, spre a-i etala frumusețea și spre celelalte prințese.
Haideți, fetelor! Îndrăzniți!

Oare va ajunge ea regina noastră ???

   Văzând ce „linişte” e pe blog, cum niciuna din colegele mele nu a mai scris nimic de ceva timp, mă hotărăsc să scriu ceva pentru a sparge plictiseala şi, de asemenea, pentru că îi sunt datoare într-un fel domnului profesor de română (nu am postat niciun articol până acum).

    Şi tot încercând să mă gândesc despre ce să scriu, am ajuns la concluzia că ar trebui să-i dedicăm doamnei diriginte un articol, iar acesta este cel în care voi încerca să vă spun ce fel de persoană este dumneaei şi cum evoluează relaţia noastră cu dânsa.

     Numele dirigintei noastre este Koncz Magdalena şi este o persoană calculată, organizată, care vrea mereu ca totul să fie perfect şi fără greşeală, la fel ca şi clasa ei.

     Are întotdeauna pretenţia ca noi (fiind o clasă de fete !) să fim cele mai liniştite, cele care trebuie mereu să fie un exemplu pozitiv pentru celelalte clase, să fim nişte fete care îşi respectă mereu cuvântul. Cu toate acestea, noi nu reuşim mereu să fim aşa cum vrea dumneaei - totuşi suntem la vârsta adolescenţei şi această vârstă este una la care apar anumite nevoi, necunoscute până acum (băieţi, distracţie etc.), însă doamna dirigintă reuşeşte să ne înţeleagă (uneori!), alteori, probabil când noi încurcăm proritățile..., insistând că o să avem timp şi pentru acele lucruri, acum importantă fiind şcoala. Și, cred eu, că pe bună dreptate!!

     De asemenea, vrea în mod sistematic să ne cunoască mai bine, de aceea ne-a pus să ne prezentăm pasiunile, aratând interes faţă de tot ce i-am prezentat fiecare dintre noi.

     Vă daţi seama că, uneori și doar pe moment, ne surprind anumite lucruri pe care le face sau spune doamna dirigintă..., dar noi, fiind fete deştepte, ne calmăm şi reuşim să ne controlăm supărarea, acţionând cu isteţime.

      În concluzie, până astăzi, doamna dirigintă și noi căutăm încă, insistent și cu bună credință, calea spre o înțelegere totală, convinse fiind că totul este spre binele nostru, al prințeselor!

    

    Vă pupă Andreea M. ! :***

Toate prinţesele-s poetese!...

   Poate că  vă întrebaţi ce este cu acest titlu. Ei bine acesta a fost titlul unei activităţi  din a treia zi din săptămîna altfel. Activitatea s-a desfăşurat sub îndrumarea  domnului profesor de română  Anton Nicolai.

   Însă nu vă pot povesti  ceea ce s-a întâmplat la şcoală până nu vă voi trece în revistă şi peripeţiile prin care am trecut până la această activitate.

   Cea mai mare problemă a fost  că prinţesele abia, abia au trimis poeziile pentru a se putea face PPT-ul de prezentare, conceput astfel încât să ajute la vizualizarea textelor fără cunoaşterea autoarei. Vreau sa specific însă că prinţesele nu sunt leneşe..., doar că inspiraţia pentru a face poezia promisă a venit mai greu...

   O altă peripeţie a  fost oferită de procurarea cumpărăturilor. Prinţesele si regele s-au gândit că, dacă tot o să stăm două ore împreună  şi o să citim nenumărate...poezii, de ce să nu ne simţim şi bine?? Şi aşa, două prinţese hărnicuţe şi cu iniţiativă (eu împeună cu Anna) am pornit la cumpărături la un ditamai supermarket-ul. Intrând aici,  ne simţeam, cei drept, cam picate din cer, dar ne-am adaptat repede si ne’am şi hotărât ce să cumpărăm:o cutie de prăjituri, sucuri, rulade şi... UN BAX DE PUFULEŢI. Cumpărăturile era gata făcute, dar mai rămânea o problemă greu de rezolvat: transportul acestora dimineaţa  următoare către şcoală (adică imaginaţi-vă: Anna cu un bax de pufuleţi în braţe + două sucuri şi eu cu cutia de prăjituri şi ruladele + celelalte sucuri în 52).

                                          

   În fine, ne-am descurcat, dar ajunse la şcoală dăm de o altă problemă: nu găseam videoproiectorul. După câteva încercări eşuate pentru a-l găsi, în ajutorul prinţeselor sare domn’profesor şi astfel, chiar şi pentru o oră, noi avurăm videoproiector:D.

   După  toate astea, începe concursul prin prezentarea scurtă a regulilor: se vor citi poeziile în calupuri de câte 9, iar din toate acestea se vor alege 3-4 cele mai frumoase (citirea nu se face de către autoare!!, pentru că zice-se, acestea-şi favorizează, la lectură, textele). Poeziile alese ulterior urmează  a fi citite, în sfârşit, de către autoare, iar din acestea, prin vot, vor fi alese câstigătoarele.

   Şi iată că ne-am apucat de citit. După ce ambele etape au fost parcurse, au fost desemnate şi câstigătoarele:1. Bianca(Goşmi), 2. Iuliana(Buna), 3. Sabina, 4. Dana (Beluţa).

   Sper că prin acest articol v-am transmis şi vouă, cititorilor, puţin din farmecul prinţeselor şi al acestei întamplări.

Aveti mai jos cateva din creaţiile noastre:

*Pe geam privesc şi mă gândesc

 Rătăcind printre gânduri privesc

 Inima îmi bate fară încetare

 Noaptea se aşterne încet peste hotare

 Ţanţos îmi apari în minte

 Echivoc priveşti spre o iubire de care îţi aduci aminte

 Straniu te privesc în continuare

 Eşti aşa cum mi te-am imaginat din întâmplare

 Leac nu voi avea până nu vei dispărea,

 Efectul ăsta l-ai avut asupra mea (Alexandra)

 

     *Printre zăne si prinţese

      Răi balauri şi pitici

      Intră şi ei în poveste

      Nepoftiţi si nedoriţi.

      Ţopăie din filă-n filă

      Enervaţi nevoie mare

      Sigur ei au o problemă

      Este clar că una mare,

      Lucru pentru care.... Da

      Ei de-aici nu vor pleca! (Mada-Eu)

 

    *Prima data când v-am văzut
     Roşie toată m-am făcut
     Inima mi-a bătut tare.
     Nouă ne erau neclare
     Ţelurile ameţitoare
     Ele erau ale doamnei diriginte.
     Suntem niste adolescente
     Elegante şi cochete
     La timp, nu întotdeaun, dar
     Eleve unite săptămâna-ntruna.(Anna)

 Mădă <3

Tardiv...

Promit de ceva vreme că voi aduce aici, spre ştiinţa tuturor prinţeselor, frumoasa şi năstruşnica poezie creată de M. A., poezie care m-a lăsat, pur şi simplu, cu gura căscată. Cum draga de Mădă are simţul umorului, a acceptat fără probleme ideea postării.

                                                                 Printre cărţile vechi din bibliotecă

                                                   DescopăR o poză veche cu noi.

     O, adolescenţă, dulce perioadă a vieţIi,

                                                     Îmi amiNtesc cum cu fiecare zi ce trecea

                                                                ÎŢi descopeream esenţa din ce în ce mai savuroasă.

                                          Cu timpul am rEalizat că de fiecare dată

                                           Când ne-ai puS la încercare prietenia,

                                           Tu nu ai vrut dEcât să ne faci să devenim mai puternice,

                                                      Mai reaListe în ceea ce priveşte viaţa,

                                                     Mai unitE.

Acum, când scriu, poezia este frumos aşezată, aşa cum mi-a trimis-o Mădă! Cum experienţa mea de blogger mi-a arătat-o, s-ar putea, ca după salvare, să apară modificări spectaculoase în pagină! Iertare! Cu imaginaţia care vă caracterizează, puneţi şi singure  ordine-n versuri!

O nouă zi altfel


       Marţi… încă o zi altfel. Primele 3 ore am vizionat un film educativ împreună cu doamna profesoară Ioana Mamina.Următoarele ore am vizionat un alt film, împreună cu doamna profesoară Alexandra Oţelea după care am plecat împreuna cu Andreea M., Iulia P., Bianca G., Sabina B. si Ioana T. la o plimbare, dar pe drum ne-a venit o idee:”ce-ar fi să mergem noi la Mc Donald’s?” , şi am pornit într-acolo.

Un film educativ ajută întotdeauna

A durat cam mult până ne-am hotărât ce să ne cumpărăm. Bineîinţeles că fiecare ne-am cumpărat câte ceva, iar eu şi Sabina ne-am dus şi am stat la o coadă infernală (ce nu facem noi pentru prinţesele noastre?). După ce am terminat de mâncat, Sabina a avut strălucita idee să facem nişte poze, iar Ioana şi Iulia s-au dus la locul de joacă pentru copii.

Fetele noastre au dat în mintea copiilor!

După ce am plecat de la Mc ne-am gândit la altceva: ”haideţi să mergem puţin în parc”. Pe drum am mai făcut câteva poze (ca nişte prinţese care se respectă).

O zi frumoasă cu multe...poze!!!

Când am ajuns în parc am avut plăcuta surpriză să observ faptul că fetele îsi amintesc cu drag clipele petrecute pe-acolo în copilărie şi că le face plăcere să se mai dea şi acum în leagăn, topogan, invârtitoare şi multe altele.

Distracţie mare pe acolo pe sus...:))

Timp de o oră ne-am distrat în parc, dându-ne în leagăn, balansându-ne în răţuşte, învârtindu-ne până am simţit că ni se face rău în invârtitoare, blocând accesul copiilor, amuzaţi fiind când ne vedeau în topogan şi făcând multe poze.

Copiii stăteau la rând...:))

Casa noastră...!:))

Şi aşteaptă...

Asta a fost ziua petrecută alături de o parte dintre colegele mele.

Manu :*