Celebrităţile zodiilor - I

Berbec
Steven Seagal

 

 

Keira Knightley

Taur

Enrique Iglesias

Megan Fox

Gemeni

Hugh Laurie

Lana del Rey

Rac

Tom Cruise

Cheryl Cole                                  










Leu

Patrick Swayze

Mila Kunis

Fecioară

Michael Jackson

Pink

Balanţă

Eminem

Gwen Stefani(No Doubt)

Scorpion

Leonardo Dicaprio

Demi Moore

Săgetător

Ian Somerhalder

Christina Aguilera

Capricorn

Orlano Bloom

Nina Dobrev

Vărsător

Justin Timberlake

Shakira

Peşti

Adam Levine (Maroon 5)

Rihanna

• 

•Pentru informaţii suplimentare daţi click  pe numele personalităţii

•Manu

Pe jumătate vie - Partea a 3-a

  În învălmăşeala aceea m-am lovit de un băiat. S-a întors spre mine şi a zâmbit într-un mod ciudat preţ de o secundă, după care a dispărut în mulţime. Nu i-am dat importanţă, de fapt nici nu cred că m-am gândit vreun moment la acest lucru. Am intrat în clasă bucuroasă că e o nouă zi de şcoală. Ştiu că pare ciudat dar da, pentru mine faptul că începea şcoala era ceva mult mai interesant decât dacă stăteam acasă şi nu pentru că învăţam foarte bine sau ceva de genul. M-am îndreptat spre banca mea unde erau ca întotdeauna Alice şi Sophie. Alice. Ea era o parte din mine, era sora pe care mi-am dorit-o mereu. Gândeam la fel, ne terminam frazele una alteia, aveam aceleaşi ocupaţii şi eram ca şi două jumătăţi, încât totul părea chiar ciudat. Ea era mereu acolo, întotdeauna cu vreun sfat extraordinar, întotdeauna gata să îţi şteargă lacrimile şi să te facă să zâmbeşti.   

  Câteodată chiar mă întrebam dacă eu eram o prietenă îndeajuns de bună pentru ea, dacă chiar meritam să am aproape o persoană atât de incredibilă. Nu puteam să fiu cu adevărat fericită dacă ea nu era lângă mine. Faptul că depindeam atât de mult de ceilalţi mi se părea ciudat. Nu conta asta, pentru că oricum eram ciudată, dar asta părea ieşit din comun. Singură eram transparentă şi insipidă. Cu ea eram eu, mă simţeam sigură pe mine. 

  M-am aşezat la locul meu, încercând să profit de ultimele minute până când sosea profesorul, însă mintea îmi era goală şi nu am putut găsi nici un subiect de discuţie.

  În acel moment intră în clasă profesorul de chimie care ca de obicei plictisea pe toată lumea cu o grămadă de lucruri care nu mi se păreau deloc folositoare. Toată ora stăteam cu ochii pe ceas, aşteptând cu nerăbdare să se termine. Uram materiile care ţineau de lucruri realiste. Mi se păreau total nefolositoare şi la fel mi se par şi acum.
  Ziua mea de şcoală decurgea în mod obişnuit. Eram într-o clasă cu oameni plăcuţi în cea mai mare parte. Doar că eu mă simţeam total diferită între toţi ceilalţi. Nu mă simţeam la fel, nu mi se părea că aparţin niciunui loc pe lumea asta. Şi nu ştiam de ce. Pentru că aveam o familie, prieteni şi tot ceea ce un copil normal îşi putea dori.

  Nici nu îmi dădeam seama cum trecea timpul. Era deja ultima pauză. Curtea liceului era ca întotdeauna plină. Alice stătea lângă mine şi îmi povestea o carte pe care tocmai o citise. Părea interesantă, iar modul în care Alice o povestea făcea ca totul să prindă viaţă. Până când dintr-o dată mi s-a luat răsuflarea. Simţeam că ceva sau cineva mă sufocă. Mi se părea că e atât de aproape, că e înăuntrul meu. Vroiam sa se oprească dar nu mai puteam scoate nici un sunet şi nici nu mă puteam mişca. Alice se uita la mine întrebător, dar parcă fără să observe nimic. Şi nici nu avea cum, pentru că eu eram nemişcată. După câteva secunde infernale, totul a luat sfârşit, deşi nimeni nu observase nimic ieşit din comun.

- Eşti bine? mă întrebă Alice. Dacă nu ţi se părea interesant puteai să îmi spui.

- Nu, nu, chiar îmi plăcea. Cred că o s-o citesc şi eu, am încercat eu să fiu convingătoare şi să las în spate întâmplarea aceea ciudată.

  În momentul acela am văzut un băiat fugind prin mulţime şi am simţit o repulsie, şi m-a cuprins o senzaţie de déja-vu.

- Haide Heather, după ce te uiţi, o să întârziem la oră, spuse Alice trăgându-mă de mână.

Ne-am îndreptat spre clasă. Senzaţia de déja-vu persista şi nu îmi puteam da seama de ce. Mi-am spus că nu poate fi nimic important şi am alungat acel gând din minte.

  Ultima oră a trecut relativ repede şi iată-mă îndreptându-mă spre casă. Îmi aranjam în minte numărul temelor pe care le aveam de făcut şi realizam că îmi va lua toată ziua.

Mergeam singură, lucru care se întâmpla destul de rar. O senzaţie ciudată mă cuprindea încetul cu încetul şi orice aş fi făcut nu puteam să o alung.

 

Bianca Goşman ♥

Pe jumătate vie - Partea a 2-a

  Alarma asurzitoare a ceasului suna de zor de câteva minute iar eu nu mă puteam ridica să o opresc. M-am uitat pe geam dar nu am reuşit să desluşesc nimic prin ceaţa densă cu care de fapt mă obişnuisem deja. Am deschis geamul şi aerul rece şi tăios m-a izbit direct în faţă. Era tipul meu favorit de vreme. Cerul acoperit de nori, aerul rece şi ceaţa groasă. Nu ştiu cât timp am rămas în faţa geamului, cu mintea golită de orice gând. Până când mi-am dat seama că trebuia să merg la şcoală şi era deja destul de târziu. Acum îmi dau seama că făceam totul mecanic, fără să gândesc la ce anume făceam. Obişnuiam să mă gândesc non-stop la lucruri absurde şi să creez scenarii care niciodată nu se puteau întâmpla. Mă priveam în oglindă şi îmi doream enorm să pot schimba ceva la mine, la aspectul meu prăfuit şi la întreaga mea statură plicticoasă de care mă săturasem până peste cap. Eram atât de preocupată ca alţii să mă placă, încât uitasem că trebuia să mă plac eu mai întâi. Uitasem să mai ţin oarecum la mine.

  Mi-am luat jacheta din cuier, ghiozdanul şi am deschis uşa fără să uit să murmur un „ Pa, tati”, chiar dacă ştiam că el oricum nu mă aude.

  Mi-am pus căştile în urechi şi a dat drumul la cântecul meu favorit. Îi ascultam versurile cu atenţie de fiecare dată de parcă atunci l-aş fi auzit prima oară. Simţeam că James Hetfield îmi spune mie, lui Heather Morris, că „ nimic altceva nu contează “, că prin versurile acelea vorbeşte despre mine şi comunică întregii lumi ceea ce eu simţeam sau mai precis faptul că nu simţeam mai nimic.

  

Aşteptam autobuzul care mă ducea zilnic la şcoală. Mă uitam în jurul meu şi vedeam diferite grupuri, oameni pe care îi cunoşteam sau nu, oameni care aveau acel talent uimitor de a judeca persoanele fără să le cunoască de-adevăratelea, oameni care se uitau la tine râzând cu un aer vădit de superioritate prostească. Ştiam că probabil eu eram unul din subiectele conversaţiilor lor stupide şi probabil unul dintre oamenii mult prea plictisitori pentru a face parte din grupurile lor. Îmi repetam într-una “Şi ce ? Oricum nu îmi pasă“. Într-un fel, aşa era. Însă doar pe jumătate. Pe de o parte, îi detestam şi nu aş fi vrut vreodată să fiu una de-a lor, însă, pe de altă parte, mă chinuia mereu gândul paranoic că orice lucru pe care îl fac greşit, orice stângăcie de-a mea va provoca o grămadă de râsete şi replici ironice.

  Am urcat în autobuz şi am mers în spatele acestuia. Mi-am scos căştile şi le-am băgat în ghiozdan încercând să ignor privirea stupidă a lui Olive Cooper care se holba insistent ca întotdeauna.

  Autobuzul se opri brusc. M-am uitat pe geam şi mi-am dat seama că trebuie să coborâm. În învălmăşeala aceea m-am lovit de...

Bianca Goşman ♥

Music is life 2

    Dacă tot sunt fata cu muzica în clasă (una dintre), și dacă tot a trecut Balul Bobocilor, m-am gândit să vă prezint și vouă un top cu melodiile cele mai apreciate de mine de la bal. Acestea sunt... (Click pe titlul melodiei pentru a o asculta).

10. PSY - Gangman style

9.Ruby - Stinge lumina

8. Smiley feat Alex - Cai verzi pe pereti

7.Bon Jovi - It's my life 

6..Tina Turner - Simply the best

5.Flo Rida ft. T - Pain-Low

4.Narcotic Sound and Christian D. - Vai

3.FUN - We are young

                                                                  

2.Duffy - Mercy

1.Skizzo skillz - Bini di tăt

    Prin aceste melodii sper că v-am transmis puțin din atmosfera balului nostru și că măcar una dintre ele v-a făcut ziua mai bună. Până data viitoare, vă pup și vă mai pun o melodie pe care orice licean al oricărei generații o cunoaște:

TNT - Ani de liceu

Mădu<3

Waffe cu vanilie

Bună! După cum v-am promis, iată o altă rețetă delicioasă care sper să vă placă la fel de mult ca mie.

Waffe cu vanilie

 Excelente pentru micul dejun, waffele cu vanilie sunt minunate alături de un pahar cu lapte sau în combinație cu dulceață sau fructe proaspete. Nu e prea multă bătaie de cap, reţeta e simplă. Ai  nevoie de un aparat pentru făcut clătite sau waffe. De altfel, waffele sunt cunoscute atât drept clătite cât și ca gauffre. Denumirea contează mai puţin, important este rezultatul final.

Ingrediente:

Pentru 10 bucăţi:
- o cană de făină (220 gr)
- 2 ouă
- 150 gr. de unt moale
- 2 plicuri de zahăr vanilat
- o esență de vanilie
- 250 ml. de lapte
- 60 gr. de zahăr
- o linguriță de praf de copt

Mod de preparare :

Frecăm untul spumă, folosind mixerul, și adăugăm apoi zahărul, zahărul vanilat şi esența de vanilie. Mixăm până când obținem o pastă omogenă, cremoasă. Încorporăm ouăle întregi amestecând foarte bine după fiecare. Separat, facem un aluat din făină, lapte şi praf de copt, aluat pe care îl amestecăm ulterior cu pasta de unt. Turnăm aluatul obținut, cu ajutorul unui polonic pentru sosuri, în aparatul pentru clătite sau waffe. Aveți grijă, aparatul trebuie să fie foarte bine încins și să ungeți forma cu puțin ulei înainte de a pune aluatul.

Waffele se consumă calde, pudrate cu zahăr vanilat sau lipite două câte două cu cremă de vanilie şi fructe.

Timp de preparare: 20 minute .

                                                                Poftă bună!  

                                                                             Diana Istrate.