Aşa, ca de Dragobete !

Să încep şi eu. În primul rând, mulţumiri Sabinei pentru caracterizările sale, m-au impresionat. Mulţumesc că eşti sinceră întotdeauna. 
În al doilea rând, vă mulţumesc vouă, tuturor, pentru că sunteţi nişte colege bune şi nişte persoane deosebite. 
În al treilea rând, mulţumiri din suflet domnului profesor de română şi echipei sale fenomenale. Ştiu, domnule profesor, ne-aţi rugat să nu vă mai lăudăm atât. Dar aici chiar este nevoie. După cum ştiţi, astăzi românii sărbătoresc Dragobetele. Şi tot astăzi am avut parte de cea mai frumoasă surpriză din ultimii ani (cel puţin în cazul meu): domnul profesor, împreuna cu doamna profesoară de cor au strâns o echipă de actori şi cântăreţi. Această echipă ne-a înfrumuseţat profund ziua, cântându-ne şi recitându-ne. Multe dintre noi au plâns (inclusiv eu...). Am fost atât de impresionate încât nu ne-am mai stăpânit lacrimile.  
Mulţumim, domnule profesor! 
După ziua de azi am realizat ce clasă de fete sensibile avem. În această clasă sunt tot felul de personalităţi. Începând cu cea mai delicată şi continuând cu (doar aparent) cele cu caracter puternic. Diversitatea este un lucru foarte important într-un colectiv. Niciodată nu ne plictisim! Nici nu ar fii posibil... 
Astăzi am mai făcut şi felicitări pentru Hospice-Casa speranţei, la cererea mai multor profesori. În timp ce le confecţionam, stăteam şi la o bârfă şi ascultam melodia cântată de echipa domnului profesor de română. Eram mai multe fete, adunate în ultima bancă de parcă eram prietene de-o viaţă şi făceam asta de ani buni. Cred că după ce anii o să treacă, ne vom aminti de această zi cu plăcere, înghiţind în sec cu gândul la liceu. 
Fetelor, haide să ne bucurăm de aceşti ani împreună, fără certuri şi discuţii. Să ne bucurăm de picul de copilărie pe care îl mai avem, să ne bucurăm de viaţă. 


Salutări, Dana. >:D<