“Aventura” vieţii în noua comunitate a fiecărui boboc începe cu
muuulte emoţii, normal! Da!, şi, cum am
trecut deja de primul semestru, putem vorbi deja despre primele amintiri din viaţa de
liceu... Putem privi înapoi cu... satisfacţie!
Buuun,
primul pas (conştientizat sau NU), îl reprezintă numeroasele mici... păreri care, în cele din
urmă, ajung MARI ETICHETE!... Da, şi, cum spuneam, de la grandioasa clasă a VIII-a
din generală, cu alte cuvinte, cei mai mari, am ajuns şi noi (iar?? - am mai fost şi-ntr-a cincea!), într-un final, cei
mai mici. Problema cea mare era că, din spusele cunoscuţilor din alte licee, e
foaaaaarte greu să te împrieteneşti cu cei mai mari..., poate chiar şi cu cei din clasa
a X-a, atât de apropiată! Da, ce să-i faci?, înghiţi în sec şi speri ca acei ani de liceu de mult
visaţi, să se împlinească, să înflorească, unu câte unu!...
Prima
lună RECUNOSC că a fost cea mai dificilă! Privirile celor de mult trecuţi prin
aceste stări, curiozitatea şi acomodarea ne puneau în pericol orice vis..., singurele
idei care îmi treceau pe atunci prin cap erau referitoare la transferul... izbăvitor (hm!!!). Dar de ce să te
transferi? De unde să am eu siguranţa că în alt liceu va fi mai bine decât în cel pe care, totuşi, EU mi l-am ales?...
Şi cum vă aşteptaţi, există întotdeauna şi o parte bună a lucrurilor!...
logic, după o bucată destul de lunguţă de timp ne-am acomodat şi noi! Ce să vezi? Prietenii
erau din ce în ce mai mulţi la număr pentru fiecare (viitoare) prinţesă!
NIMIC din ceea ce crezusem în primele clipe nu era adevărat! Sunt cu toţii oameni
minunaţi..., trebuie doar să ai curajul să îi descoperi!
Din punctul meu de vedere, renumitul liceu "Mureşanu" nu e doar
un liceu... ca toate liceele, ci şi o IMENSĂ familie care te primeşte cu căldură, te include în
atmosfera sa, îţi caută şi îţi descoperă talentele, indiferent de naţie, culoare, religie şi
alte lucruri exterioare...
Şi, pentru că nu mă pot abţine...(tipic), trebuie să spun că
pentru mine muzica înseamnă VIAŢĂ, şi, cu ajutorul acestui liceu, am primit cea
mai minunată bijuterie, un loc în corul şcolii! Talentul, bucuria şi spiritul lor, al tovarăşilor de extraşcolare!, m-au
făcut să îi iubesc ENORM..., la fel de mult ca şi pe PRINŢESELE mele dragi!...
Cu mult drag şi sinceritate,
Carla.
Eh...si sa nu uitam de piesele(printesele) muzeului Andrei Muresanu care erau vizitate in fiecare pauza de cOlegi mai mari...ce spuneau o singura replica '' WoW,doar fete??:O'' Asta se intampla prin octombrie ,acum gata...stam de vorba ,n-avem treaba!!
RăspundețiȘtergereToţi am trecut prin acea perioadă şi ziceam, lasă că o să fim şi noi mari. :))
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă postarea, Carla, şi mă bucur că te-ai (v-aţi) integrat în cor şi în atmosfera liceului nostru.
Narcisa (11 R)