"Îndemn", de Demostene Botez

Când te duci seara la culcare
Şi-ți pui o mână sub obraz,
Să te -ntrebi cu-ngrijorare:
-“Ce-am făcut oare azi?”

O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăit
Și ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Și soarele s-ar fi oprit
Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Și doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus în spate lumea toată.

Să-ți fie aceste vorbe îndemn
Al vieții tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai făcut şi tu un bine.

Și de eşti vrednic cum aş vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici, prin munca ta
Și gândul tău, un monument.

Pupici de la Andreea L. :*