JURNAL DE VACANŢĂ

Draga mea, din 22 iunie, pe mine vacanța m-a purtat prin diverse modalități de muncă pe rupte, unele nemaifăcute de mine până acum... Așa că eu tot mai aștept vacanța... Între timp, mai scriu, mai citesc, mai aștept următoarea confruntare cu munca dură... Din când în când dialoghez pe mess cu câte unul/una dintre ai mei...m mai aflu cum stau cu moralul, cu visele de facultate, cu... Dar tu? Tu cu ce te lauzi?

*

Ce pot să spun... În cazul meu, cuvântul “VACANŢĂĂĂĂĂĂĂ!!!!!!” spune totul... 

Şi cum nicio vacanţă nu poate fi completă fără o plimbare pe malul mării la apusul soarelui, am decis să merg şi eu o săptămână în staţiunea Obzor din Bulgaria. Am prins o vreme superbă. Îmi plăcea să mă arunc în valurile mării, mai ales în cele mari.  

M-am împrietenit cu o animatoare pe nume Ioana, cu care de altfel păstrez legătura şi acum. În fiecare seară echipa de animatori organiza spectacole pentru toţi oaspeţii hotelului.

   Trebuie să recunosc că nu m-am putut abţine nici de la mâncare, motiv pentru care am pus câteva kilograme în plus.. Dar nu-i bai.. Le-am dat jos deja.

Altcineva nu a mai mers/ nu are de gând să meargă în acest an la mare?

                                                                                                                                                                                    Andreea L.

                                                                                *
Minunat faptul că ai răspuns, draga mea! Înseamnă că poate JURNALUL se pune pe picioare. Aşa cum îţi mărturiseam, aceste pagini se doresc ale tuturor fetelor care au ceva de spus despre frumoasa şi canuculara vacanţă de vară. Sperăm că fetele citesc! Şi intervin!

Aş vrea să ne povesteşti ceva despre staţiune (nisip, plajă, răsărit, apus... etc.), adică despre ceea ce te-a făcut să te simţi minunat. De asemenea, îmi doresc să ne spui ceva despre distracţiile... serale (nu-ndrăznesc să le cred... nocturne!!), despre Ioana, fata cu care te-ai împrietenit şi... despre ce mai vrei tu! Eu aştept (noi aşteptăm??? - ziceţi DA!! - cu nerăbdare). Drumul! Cum a fost drumul?...                                                                 
                                                                                                                                      AN
P.S. Pentru cine nu a înţeles, dar citeşte acest dialog abia început, trebuie să repet: invitaţia este pentru toată clasa!!! Andreea este (bravo ei!) prima care i-a dat curs!

*

 Când vine vorba de o săptămână de distracție, e clar că sutele de km nu mai au absolut niciun fel de importanță. Cu toate acestea, nerăbdarea de a ajunge a fost la cote maxime. Când am văzut hotelul am zis: “WOOOOW! E SUUPEEER!!!!”, pentru că într-adevăr chiar așa și era. Urma să mă simt ca o regină într-un palat imens timp de 7 zile. Ce putea fi mai frumos de atât? Ne-am cazat, am luat cremele solare și costumele de plajă pe noi și ne-am dus repede repejor pe plajă. M-am dat cu ulei ca să mă bronzez și m-am întins ca musca la soare. :D Între timp, o animatoare drăguță a venit să mă întrebe dacă nu aș dori să particip la jocul de Dartz ce urma să aibă loc în 10 minute. Era Ioana, de care am menționat și mai sus. Am acceptat, iar pe tot parcursul vacanței mele la mare ne-am simțit bine împreună, ajungând chiar prietene bune. După cum v-am zis, am continuat să ținem legătura. 

 Hotelul în care am stat era situat la 3 km de stațiunea Obzor, dar într-o seară am vizitat Obzorul cât de cât.. Am luat-o la pas și am mers într-un parc de distracții amenajat pe plajă unde m-am dat în mașinuțe. : )) 

Ce m-ați mai întrebat....? Aaaa da!!! Nisipul! Nu pot spune 

despre apa și nisipul mării decât atât: “PRIVIIIIIŢI!!!!”

Aștept totuși să-mi povestiți și domneavoastra despre tot ceea ce ați făcut în aceste zile minunate de vacanță până în clipa de față.  

                                                                                                        Andreea L.

 *

Podoabă scumpă şi dragă!, aşteptam ca măcar tu să continui dialogul acesta pe care mulţi îl frecventează, dar nimeni nu vrea (???) să se bage... - şi zău că nu-nţeleg de ce!... Am înţeles parţial cum e cu Ioana, prietena ta de pe litoral, eram convins că nu se putea să nu te simţi (ceea ce eşti de fapt!) PRINŢESĂ, şi sunt convins că poza asta din urmă fixează o realitate de... vis. 
Pentru că tot insişti, îţi voi spune că eu am avut parte de vreo trei serii de examene (mai urmează cel puţin încă una...), m-am întâlnit cu fetele mele de-acum cinci ani, am povestit, am glumit, am rememorat lângă o... lemon beer. Am avut musafir de soi vreo două săptămâni: marele şi unicul Paco, acum un bătrânel mofturos şi blazat... Am mai înfiinţat vreo două trei postări ca asta, care-au început să meargă... Am apelat, fără folos, vreo două trei fete, ca să intre în hora asta care încă ar putea fi frumoasă... Mă joc făcând cronică literară (on line) şi scriind ceva câteva articole pentru vreo două cărţi... Am cetit... Ce zici? se poate petrece şi aşa de la o anumită vârstă!... Evident aştept cu interes replica ta! Vacanţă plăcută ţie şi tuturor celor care ne citesc! 
Oricând gata să-ţi dau amănunte despre vreuna dintre "distracţiile" mele estivale! Cu drag! 

*

Ohooo!!! Dar văd că ați avut ceva treabă vara asta, nu glumă.. Bravo! Aoleu examene... și trei pe deasupra. Sunt sigură că le-ați trecut fără nicio problemă, dar aș dori să aflu mai multe despre emoțiile sau trăirile unui pedagog cu câteva zeci de ani de experiență, înainte de a da un astfel de examen... Sunt asemănătoare cu cele ale unui adolescent în pragul examenului?
Iar pentru prințesele puturoase (pentru că trebuie să le cert și eu puțin din pricina faptului că nu doresc să comunice deloc cu noi) am un anunț de făcut: TREZIREEEEEAAAA!!!!!!!!!!! ȘI ASTA CÂT MAI REPEDE PENTRU CĂ SUNTEM ÎN PRAGUL UNUI NOU ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR ȘI AVEM NEVOIE DE FORȚE PROASPETE! Vă pup Andreea L.

*

Sigur că există emoții, dar de alt soi... Mai întâi. cele provocate de subiectele date, să nu aibă diverse formulări ambigue, interpretabile. Se întâmplă uneori, și-atunci intervin precizările de la foruri superioare, variantele acceptate de colegii de corectat... nemaivorbind de candidați, părinți, televiziuni... Eu optez, întotdeauna, pentru varianta care-l favorizează pe copil... și lupt cât se poate pentru ea. Nici cu numărul de lucrări nu-i mai ușor. Una e să ai 80 și alta 120... ce zici?! Apoi, perechea, te potrivești sau nu cu viziunea ei... Aici intervin, cum spuneai, experiența și prestigiul (dacă există!...). Nu-i de glumă nici cu presiunea exercitată de factorul timp, iar eu nu-s un campion al rapidității, chiar dacă nu-s nici... „melc”! Coordonatorii examenului sunt și ei oameni, dacă-nțelegi... și nimeni nu-și dorește să fie potențial „infractor” încă de la începutul examenului - e un factor de stres foarte important. Cred că te-am lămurit cumva...

Dana, de exemplu, mi-a și promis, după care a dat bir cu fugiții, ce să mai zic de Georgi, cea pentru care, de fapt, am făcut invitația, a fost entuziasmată, a promis și „zece ani pace”... Crezi că se mai „trezește” cineva! Noi doi așteptăm! Cu drag, AN 

                                                                                    *

Bună ziua ! Cu toate că vacanţa mea nu a fost în Bulgaria, tot vreau să mă laud cu ea deoarece m-am simţit fooarte bine alături de familia mea.

Piscina hotelului (vedere din camera de hotel)

 Am fost în Venus, Constanţa, la hotelul SunQuest unde am avut parte de servicii incredibil de bune, plus o privelişte excelentă către mare.

Miru adormise aici (imi place tare mult poza asta!)

 Drumul a fost lung şi obositor, dar am râs mult, iar timpul a trecut repede.

Aici eram încă pe drum (cu maşina cea nouă
,bucuria mamei)  nerăbdătoare să ajungem

Miru şi Mami pe plajă

Dimineaţa mâncam ceva şi mergeam la mare.
După masa mergeam să măncăm din nou , apoi rămâneam la piscină.

Cu Mami 

Pe dig cu Mami la apus 

Seara mergeam să ne plimbăm pe malul mării şi mâncam plăcinte cu branză sau pufuleţi.

Pe dig

 M-am simţit foarte bine alături de familia mea şi sper ca şi voi să fii avut o vacanţă cel putin la fel de frumoasă ca a mea.

Pupici, Ana.

*

Draga mea Ana, sunt de două ori fericit: o dată, pentru că ai avut parte de o vacanță frumoasă, reușită, reconfortantă, ia a doua - că ne-ai împărtășit-o și nouă pe această postare de care văd că lumea fuge... Excepționale, pozele postate! Mulțumesc eu, în numele fetelor, pentru vestea pe care-o transmiți, așa că: VACANȚĂ PLĂCUTĂ! 

AN

  *

Heeei!! Să spun şi eu despre vacanţa mea de vis care s-a împărţit între România şi Italia. De ce spun asta? Pentru că o lună şi o săptămână (zile numărate!) am fost în Italia, iar restul la bunici, la piscină... ehh!, lucuri nu aşa interesante. DAAAR ceea ce vreau să scot în evidenţă este oraşul Civita di  Bagnoregio , Italia, aflat în inima munţilor !

Un oraş fantomă? Pentru că ar putea exista în mintea unui vizionar sau într-un vis amintit? Ei bine, nu! E realitateee!, dovedesc asta prin următoarea poză... hihihi!

Ne vorbeau unele persoane de fermecătoarele dimineţi ceţoase. Imaginaţi-vă acel grup mic de case "plutind" înconjurat de ceaţă groasă.... pare ireal?

Să nu uit de drumul care era luung (părea a fi o pantă) şi mai ales greu de urcat într-o zi de varaă, atunci când soarele e puternic şi arzător, dar nu mă topeam, ci ardeam de nerăbdare să văd ce era cu acele ziduri...

 Cu mulţi ani în urmă, locuitorii acestui oraş de vis transportau alimente şi tot ce le era necesar cu măgarul!

Interesant, pentru că în ziua când eu am fost acolo oamenii (italienii mai în vârstă) urcau cu motocicletele, iar eu mă uitam şi mă gândeam oare reuşesc să urceee? Ei bine, da! Totuşi eu am atins acel pod cu picioarele mele şi tare a meritat! Cum se spune "mai vreau o datăă şi înca o datăă.., sper să se poată! "

Această zi a fost una minunată şi bineînţeles, prinţeselor, că am fost şi eu la mare (ca şi tine Deea). În concluzie, am avut o vacanţă de vis care se scurge ca nisipul din clepsidră... Dar să ne bucurăm de prezentt...?! Vine şcoalaaa!

O îmbrăţişaree >:D<, Andreea M.
*

Andreea dragă, să nu te recunosc, atât eşti de exuberantă! Cred că mai eşti încă sub impresia foarte puternică a celor văzute în oraşul fantomă! Cred că este ceva cu totul deosebit cu oraşul ăsta şi mai... ştiu că te voi pune să aşterni pe... calculator ceva impresii mai aşezate, dar asta după ce ne vedem! Oricum, mulţumesc din suflet că ne-ai transmis ceva din bucuria ta inimaginabilă, dar sensibilă!!! 

*

Fetelor, sunt foarte bucuroasă că în sfârșit ați început să ne împărtășiți bucuriile traite în aceste trei luni de vacanță! Se pare că “semnalul meu de alarmă” și al domnului profesor  a dat roade într-un final. Mă bucur că ați petrecut vacanța de vară într-un  mod atât de plăcut și vă doresc în aceste ultime zile de “fericire” ca să zic așa,  “DISTRACTIE PLĂCUTĂ ÎN CONTINUARE!” 

             Vă pup :* Andreea L. 

*

Bună seara,domnule profesor!

   Îmi pare rău că nu am prea comunicat în timpul vacanței, dar mama mea a avut ceva probleme de sănătate și chiar nu am avut când să iau legătura cu dumneavoastră. Am scris și eu ceva pentru Jurnalul de 

vacanță și am încercat să postez dar nu am reușit. A rugat și câteva colege dar ori nu puteau nici ele să posteze, ori nu aveau Microsoft Word 2010 așa că vă rog pe dumneavoastră să mă ajutați dacă se poate.

     Vă mulțumesc de înțelegere! Salutări!

*

Îmi pare sincer rău pentru necazurile prin care a trecut mama ta şi sper că lucrurile s-au îndreptat. Îi doresc din tot sufletul multă sănătate. Cum materialul tău nu a ajuns, voi publica, totuşi, frumoasele imagini pe care mi le-ai trimis şi las pe seama ta comentariile pentru ele. Îmi pare rău că numai aşa mă lasă calculatorul să le aranjez. Voi integra textul printre poze... Cu drag, AN
P.S. Cred că vei avea ceva de scris pentru a umple spaţiul acesta mai mult decât generos!... 

*

Heyyy, heyyy ... dragele mele!!!

   Eu cred că sunt una dintre puținele prințese care nu m-am bucurat nici de mare și nici de o altă țară în care să vizitez multe lucruri frumoase... Ei bine, după cum știți și voi VACANȚA de vară  în mare parte înseamnă: distracție, voie bună, soare, plajă și nu în ultimul rând

și multe zâmbete alături de prieteni și de familie. 

   În mare parte am fost la bunica mea, într-un sat unde nu puteam lua legătura cu internetul... noroc cu telefonul. Aici vreau să vă arăt câteva peisaje care mie mi-au plăcut tare mult.
În ultima imagine puteți observa un pui de căprioară care se vede foarte mic pentru că era la o distanță cam mare de mine... Restul timpului l-am petrecut cu familia acasă, deoarece mama a avut niște probleme de sănătate. Și asta este tot, acum trebuie să ne bucurăm de ultima săptămână de vacanță și în data de 17 septembrie să mergem la școală cu gânduri noi și cu forțe proaspete!!! Timpul a trecut ca o
părere... iar noi, PRINCIPESELE, ne-am distrat mai mult sau mai puțin.

Astăzi, sunt în autobuz. Mă îndrept cu pași repezi spre locul în care am copilărit, spre locul în care mă jucam cu copii de vârsta mea… locul minunat unde am crescut! Autobuzul se îndreaptă către satul meu!  Deodată cineva îmi spune "Gata! Am ajuns! Cei care coboară la Peștera, să coboare!" Îmi strâng rapid lucrurile... nu foarte multe și mă îndrept către scară... Am coborât! E așa de curat aerul, atât de liniștită zona! Este superb!

Mă uit în jurul meu și zăresc niște copii jucându-se pe iarbă... și un cațeluș lângă ei... apoi merg încet pe o vale și ajung aproape de casa bunicii mele. Acum am 16 ani..., dar, când aveam 6 ani, țin minte că mă jucam cu vecina mea și cu pisicuța ei… era așa de drăgălașă! Acum vecina mea este plecată iar pisicuța ei vine din când în când la bunica mea ca să o hrănească... în rest, totul este la fel ca și atunci: satul, pomii,  oamenii, casele, valea aceasta plină de un verde armonios.

Puiul de căprioară de care e vorba-n text!...

Totul pare de basm..., dar e realitate. Este iunie..., am venit la bunica mea pentru a-mi petrecere vacanța de vară la ea, am atâtea să-I povestesc, atât de dor îmi este de ea, încât de abia aștept să o văd, este foarte importantă pentru mine!      Mă aștepta la poartă:

– Sărut mâna! Ce faci, buni?

– Să crești mare, Georgi! Te așteptam, scumpa mea! Mă bucur că ai ajuns cu bine.

– Daaa! Sunt atât de fericită să te văd! Mi-a fost așa dor de tine!

– Și mie, scumpo! Mă bucur că ai venit la mine și că o să petrecem o parte din această vară împreună.

– Daaaa! Am atâtea să-ți povestesc!

– I-auzi, mă bucur, scumpo! Hai în casă!

   Vreau să vă spun că am avut o vacanță minunată, plină de bucurii, lucruri frumoase, dar și de unele neplăceri. Într-una din zile, bunicii mele i-a fost rău... probabil din cauza caniculei sau a inimii..., dar mă simțeam foarte nesigură pe mine și mă tot rugam să fie bine! Este bunicuța mea favorită pe care o ador și pe care o voi iubi întotdeauna! Mă simțeam rău, nu știam ce să fac, voiam să o ajut, dar nu puteam și atunci îmi rămăsese doar să mă rog să fie bine! Și asta am și făcut! Cu ajutorul lui Dumnezeu, buni s-a însănătoșit și seara mi-a făcut gogoși, favoritele mele!

    M-am simțit atât de bine în această vacanță de vară! A fost ceva incredibil! Superb! Am cunoscut oameni noi..., am vizitat locurile pe unde acum câțiva ani mă jucam cu vecina mea... Par atât de ireale, dar, de fapt, sunt foarte adevărate! Satul Peștera este un sat atât de frumos și plin de viață, încât numai o zi dacă o petreci cu cei dragi te simți minunat! Tot în această vacanță am ajutat-o la treburile casnice pe bunica mea, am stat cu ea de vorbă, i-am povestit despre liceu, despre colegi, despre profesori, despre familie, depsre mine...,era foarte uimită..., nu-i venea să creadă cât am crescut! I-am spus că nu are nimic că nu există internet, pot sta și fără! Voiam să o văd fericită și în același timp mulțumită de mine! Și cred că am reușit!

   Când a trebuit să plec, în septembrie, frunzele pomilor începuseră să cadă… și buni să plângă..., dar am liniștit-o spunându-i că o să mă întorc în vacanța de iarna și vara viitoare o să vin iarași! A rămas așa de bucuroasă când a auzit ce i-am spus! M-a sărutat cu drag și ne-am îmbrățișat așa de călduros, încât nu îmi mai venea să plec! Vroiam să rămân acolo! Dar școala e școală și încet încet mă îndreptam spre autobuzul care mă aștepta... parcă nici lui nu-i venea să plece de acolo..., m-am urcat, m-am așezat pe scaun și la fereastră am zărit-o pe bunicuța! I-am făcut cu mâna și încet încet mă îndepărtam de ea, de satul meu... părăseam tot ce era mai frumos pentru a veni la școala.

   Acasă le-am povestit părinților cum mi-am petrecut vacanța de vară alături de buni și au fost foarte încântați că m-am simțit bine alături de cea mai dragă bunică! 

                                                   Vă pup. 
Cu mult drag, 
         Georgiana Porancea!

Casa bătrânească a bunicii - o minunăţie tradiţională

*