Pe jumătate vie - Partea a 6-a

  Pământul se învârtea cu mine iar creierul meu percepea cu greu toate mişcările lui. După câteva secunde care mi-au părut o veşnicie, am reuşit să spun, cu un glas care mi s-a părut străin, ciudat şi temător:

- Cum, cum ai făcut asta?

A râs. Un râs atât de trist şi de ciudat, care mi-a făcut sângele să îngheţe în vene.

- Cum am făcut ce ? Cum am reuşit să te prăbuşesc şi să te las fără energie ? E un proces simplu pe care o să îl descoperi şi tu. Dar, mă gândeam, totuşi, că vrei să o luăm cu începutul.

  L-am privit, impropriu spus, preţ de o secundă. Apoi mi-am adunat toata forţa de care mai dispuneam şi m-am ridicat încet. Orice om normal ar fi încercat să fugă. Ar fi încercat să facă orice ca să scape dintr-o situaţie ca asta. Dar eu nu am fugit. Am rămas pe loc şi mi-am eliminat forţat frica care îmi paraliza tot corpul. De parcă mi-ar fi citit gândurile, vocea aceea mi-a spus:

- Nu vei fugi. Ştim amândoi lucrul acesta.

- Ce vrei de la mine ? am spus eu cu un glas gâtuit şi aproape de nerecunoscut.

- Ce vreau ? Eu nu vreau nimic. Tu ai nevoie de mine. Ai nevoie de mine mai mult decât de orice în momentul ăsta.

  În momentul acela, a ieşit din beznă. Fără să vreau cu adevărat, m-am apropiat de el. Şi o senzaţie ciudată m-a cuprins, oprindu-mi respiraţia preţ de câteva secunde. Nu ştiu dacă mă aşteptam să fie cineva cunoscut, cineva anume. M-am uitat fix în ochii aceia verzi şi trişti şi nu am putut găsi nimic cunoscut în ei. Tot ce am văzut era un băiat înalt ce părea complet inofensiv, dar care mie îmi insufla o teamă ciudată şi familiară. L-am recunoscut. El era cel care fugea atunci, demult, prin mulţime, după ce eu rămăsesem fără răsuflare. El era acela care mi-a zâmbit atât de ciudat. Un om, un copil de vârsta mea, care nu îmi arătase niciodata vreo urmă de interes. Un nume care adeseori îmi trecea prin minte: Darren.

- Ce vrei să spui ? De ce aş avea nevoie de tine ? Nici măcar nu te cunosc, am spus, uimită în acelaşi timp de curajul prostesc de care dădeam dovadă şi pe care nu ştiam că îl deţin.

- Ia-o mai uşor cu întrebările şi nu mă privi de parcă aş fi un răufăcător. Unul oarecare...

  A tăcut pentru un moment. La fel ca mine. Aş fi vrut să spun ceva, dar în mintea mea se învârteau sute de întrebări şi mi-a luat destul timp încât să selectez doar una.

- Ştim amândoi că ai nevoie de ajutor. De orice ajutor, a continuat el. Viaţa ta nu e de loc una de vis. Recunoaşte asta, a spus el privindu-mă direct în ochi şi plimbându-se de-a lungul gangului. Plângi într-una, cel mai mic lucru te răneşte şi ţi se pare că întreg universul te respinge.

  Nu cred că cineva mi-a sintetizat viaţa mai bine şi mai uşor decât el, aparent un străin care tocmai putea să îmi ia viaţa. Am rămas câteva clipe, gândindu-mă la ce puteam să spun.

- De unde ştii tu ? Nu ţi-am vorbit niciodată. Şi, în plus, tot nu înţeleg ce vrei de la mine.

- Nu vreau nimic de la tine, ok ? Sau poate vreau într-o anumită măsură. Oricât de stupid ar suna asta, vreau să te ajut. Vreau să te fac să înţelegi cine eşti cu adevărat.

- Ce eşti tu..., psiholog ? Şi, dacă eşti, eşti unul foarte ciudat. Crezi că dacă mă dai cu capul de beton, faci ca existenţa mea să prindă sens ? 
Încă mă miram de ce mă aflam încă acolo. De ce nu fugeam şi nu încercam să scap.

  A pufnit în râs. Apoi, ca şi cum nu ar fi auzit ce am spus, a continuat în aceeaşi manieră, mai serios ca oricând:

- Eşti diferită. Şi ştiu că mă vei crede. Pentru că ştii şi tu că nu eşti o persoană obişnuită. Eşti exact ca mine. Dar nu în totalitate. Şi pentru asta am nevoie de acordul tău. Lasă-mă să îți prezint situaţia pe scurt: ţi-ai dat şi tu seama că nu eşti o persoană normală. Pentru că nu reuşeşti să te bucuri de nimic. Nu ştii ce înseamnă fericirea. Ai convingeri şi concepţii ciudate. Nu poţi să simţi multe lucruri. Nu îţi poţi controla sentimentele. Nu eşti umană, nu complet... Şi nu vei fi vreodată. Eşti un spirit, un spirit demonic. Sau mai bine spus, poţi fi unul. Şi eu te pot ajuta.

Apoi a tăcut.

Iar eu l-am privit consternată.

Bianca Goşman ♥