Adio, dar nu mă uita!

- Nu sunt a ta!

- Ba da! Știu că mă iubești!

- Oh, scutește-mă! Ești un NIMIC pentru mine!

- Nu te cred, Rosa! După câte am făcut pentru tine...

- O, Doamne! Acum mă ia cu replici d-astea penibile, scoase din filmele proaste de dragoste...Termină! Doar ieși afară!

- Păi și ne vedem...

- Nu ne vedem, Sebastian! NU NE MAI VEDEM!

Îl împing afară din cameră, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Gândindu-mă [din nou ] la el, un fior cald îmi traversează gleznele, genunchii, talia, umerii. Imediat ce senzația îmi ajunge la iris, îmi închid ochii și las tot corpul să se scufunde într-o dulce și relaxantă euforie.

- Doamne! S-a terminat!

După ceva timp, când starea devine dulce-acrișoară pentru că știu că nu va ține mult și că Sebastian va reapărea, îmi deschid ochii și las ca fluidul ce mă cuprinsese să se transforme în lumina ce pătrude pe geam în camera mea.

Andreea L.