Best moments.

Uneori, simţi că eşti singur şi că nimeni nu e alături de tine. Toţi prietenii pe care îi aveai, au devenit dintr-o dată doar o iluzie, ceva ce nu vei mai putea atinge niciodată. Sunt sigură că mulţi dintre voi aţi simţit asta măcar o dată în toată viaţa, nu? Ei bine şi mie mi s-a întâmplat asta. De multe ori, mi-am pus toată încrederea în persoane care nu o meritau, iar apoi ajungeam să fiu dezamăgită, uneori chiar să plâng din cauza acelor persoane. Am fost minţită, acuzată că am încercat să despart prietenii, când de fapt cea care făcuse asta era chiar persoana care mă acuza. Am încercat din greu să păstrez lângă mine persoane care nu mă voiau lângă ele, care mă bârfeau şi mă făceau să mă simt o persoană josnică. Mă chinuiam să pot avea şi eu o prietenă adevărată, dar nu vedeam că persoana aceea era chiar lângă mine, nu doar aproape de mine fizic, ci şi sufleteşte. Ea este persoana cu care mă distrez mereu, mă face să râd chiar şi atunci când problemele mă omoară şi este alături de mine, orice decizie aş lua. Cătălina, căci despre ea e vorba, este genul de persoană care ar face orice pentru prietenele ei, ar pune binele lor înaintea binelui ei şi ar face orice doar să îşi facă prietenii fericiţi. Au existat persoane, şi încă există, care au încercat (prea din greu) să se bage în prietenia noastră şi în mică parte au reuşit. Au încercat să o întoarcă împotriva mea, dar toată ura pe care o clădiseră, a fost dărâmată tot de către ele, printr-o greşeală pe care sunt sigură că nu o aveau în plan.

Alături mi-au mai fost două persoane cărora o să le fiu recunoscătoare mereu pentru tot ce au făcut pentru mine. Andreea şi Mădă mi-au fost alături de la începututl clasei a X-a, când începuseră problemele cu aşa zisele „cele mai bune prietenele” ale mele (cele despre care v-am scris mai sus). Cu ele trei, ştiu sigur, nu o să mă plictisesc vreodată şi mai ştiu că nu or să lase pe nimeni să se bage între noi, chiar dacă încearcă din greu. 

„Nu aveţi nimic în comun, de ce sunteţi prietene?”

Într-adevăr, nu avem foarte multe lucruri în comun. Cătă este o persoană liniştită, cea care ne păstrează cu picioarele pe pământ iar „nebunia” şi-o arată doar în faţa noastră. Mădă este persoana sensibilă, dar asta se datorează faptului că a fost rănită de prea multe persoane. Andreea este văzută puţin dură de către persoanele care nu o cunosc, dar după părerea mea asta este o calitate, pentru că nu se lasă călcată în picioare de nimeni. Poate că noi nu avem multe lucruri în comun, dar „lucrurile mici” sunt cele care ne fac prietenia puternică, de nedezlegat.

Într-o perioadă destul de scurtă, am ajuns să le consider surorile mele, pe toate trei în egală măsură. Ultimele evenimente ne-au apropiat foarte tare şi sunt sigură că, aşa cum eu aş face orice pentru ele, ar face şi ele la fel pentru mine. Persoanele care au încercat să ne despartă, nu au făcut decât să ne apropie şi mai tare, întorcându-ne pe toate patru împotriva lor, făcându-le să nu îşi mai atingă scopul.

Am citit de multe ori prin reviste că nu poţi avea mai mult de un prieten foarte apropiat. Vă spun din propria experienţă că totul este fals, pentru că, atâta timp cât există încredere, nimic nu vă poate despărţi. După părerea mea, este foarte important să ai lângă tine persoane care să te suţină, persoane care ţin la tine şi nu te-ar trăda pentru nimic în lume, deşi ar avea multe ocazii.

Aşadar, dragele mele, vă invit să scrieţi aici despre prietena sau prietenele voastre pentru că mi-ar face plăcere (şi sunt sigură că nu numai mie) să citesc poveştile voastre.

P.S: Mădă o să mă bată pentru poza de mai sus.

Manu :*