Până la infinit şi dincolo de el

         De mult mă gândesc să-mi las o parte din gânduri aici. Să le dau drumul, să le las să cadă şi să fug de ele, părăsindu-le. Cine sunt eu? Asta nu ştiu oricât de greu de crezut ar fi. Şi chiar de aş şti, mintea mea nu ţi-ar putea spune nicicând adevărul. Existenţa mea e pierdută în vârtejul infinitului şi dincolo de el.
Mintea mea nu trăieşte în lumea reală. Are un univers al ei în care toate fanteziile pământului îşi găsesc loc.
Dacă l-ai vedea, ai crede că e un bazar aglomerat, dar pentru mine e locul pe care îl numesc acasă, e paradisul. E singurul loc în care gândurile unui copil asemeni mie pot zbura fără oprelişti.

     
      Mintea mea plină de fantezie nu o să te lase să înţelegi. Şi nici nu va trebui, pentru că atunci misterul dispare. Şi când misterul dispare, povestea nu mai poate continua. Şi atunci ia sfârşit.
        15. 15 ani. Din trecutul lor îmi lipseşte totul şi nimic. Frânturi de amintiri şi clipe de mult trecute îmi reamintesc cine sunt şi cine ar trebui să fiu. Păcat că sufletul meu refuză să le asculte  Păcat că nu are puterea să o facă .


by Bianca Goşman ♥