Trei zile de... basm cu zâne...

E  vacanţă, relaxare şi timp pentru o alta postare... să mi se mai adauge si mie  la tabelul "Postări pe blog" încă una... şi va mai fi loc şi de altele. Acum să trec la subiect. În Săptămâna altfel/"aiurea", cum i-au mai spus prinţesele, fiecare cum a vrut, cum i-a plăcut (care nu a fost deloc aiurea din punctul meu de vedere), patru dintre prinţesele clasei a IX-a P ale  liceului “Andrei Muresanu”, Brasov au fost într-o excursie de trei zile. Oho!... vă imaginaţi: drumul luuung, fără somn, cazare, bagaje şi, cel mai important, foarte multă distracţie şi interes pentru obiectivele turistice vizitate! 

Plecarea din Piaţa Prundului, de dimineaţă tare, dar repede, repede,  ne-am trezit cu câte o gluma  spusă  sau făcând haz de necaz,  la cât de  mare era autocarul în care aveam să călătorim trei zile.

Prima oprire: Mânăstirea Cozia,  Râmnicul Vâlcea.

 

Ne-a plăcut! Pictura era deosebită, încă  se  mai poate  vedea  cea originală, iar curtea bisericii era minunată ca-n poveşti. Zone verzi, bănci de odihnă pe care am poposit şi noi pentru câteva minute în care am admirat peisajul...

 

Să nu uit! Fântâna din curtea mânăstirii căreia i-am şoptit discret dorinţele şi i-am aruncat şi  câteva monede, astfel crezând că ni se vor îndeplini şi poate aşa a şi fost, în cazul unora...

Mai apoi iată-ne ca am pornit în drum spre Târgu-Jiu. Ce aveam să vedem acolo era ceva cu adevărat special şi musai de văzut! Prinţesele au fost impresionate şi tare le-a mai plăcuttt! Pozele au fost în pas cu locurile vizitate!

Coloana Infinitului, la care începeai  a te uita, dar, pâna s-o  termini de privit, razele soarelui îţi tăiau privirea, atât era de "infinită "... Senzaţia era de nedescris!!!

A urmat apoi Masa Tăcerii...shht!

Şi ce ne-a plăcut nouă cel mai mult şi mai mult: Poarta Sărutului! "Problema"..., pentru că ne-am gândit la una!, ar fi aceea că se spune că trebuie să te săruţi cu alesul inimii atunci când treci pe sub această poartă, dar noi nu am avut prinţii  pe-aproape, ca să facem asta!!! Fără a uita că glumele ne înseninează ziua...

 

Cam aşa a trecut prima zi a excursiei noastre. Seara... cazarea s-a făcut la căminul Liceului Pedagogic din Drobeta Turnu Severin! Să vă mai spun ceva? Modestia uneori strică! Aşa că repede am făcut o comparaţie pe care de fapt nu am găsit-o... de făcut. Printesele ştiu la ce mă refer,  şi eu, căministă fiind, i-am dus dorul căminului de la Braşov, dat fiind ca aveam mareee nevoie de el..., poate e nevoie de un efort de imaginaţie ca să vă gândiţi de ce spun asta!

 A doua zi dimineaţă tare grea a fost  deşteptarea! 7:30 ora la care orice prinţesă veritabilă îşi face somnul de frumuseţe, dar ce mai contează tabieturile... nu  eram în excursie să dormim!! Am ocupat din nou locurile în autocar si  am pornit spre Podul lui Traian...

Următorul popas avea sa fie  la Orşova de unde am admirat Dunărea.

Capul lui Decebal ... săpat în stâncă!

Totul a fost interesant, dar plimbarea cu vaporaşul... ne-a făcut să ne simţim excelent, mai ales vântul care depăna cu o intensitate mică, astfel încât ne simţeam mici fluturi în adierea lui.

 Ambarcaţiunea a cârmit apoi în direcţia Cazanelor mari si mici... ale Porţilor de fier.

 

Uşor, uşor am pornit spre Timişoara. Oprirea în acest oras a fost specială. De ce? Pentru că am fost şi la Iulius Mall, nu degeaba suntem feteee... şi trebuia să ne "rătăcim" puţin prin mulţimea de lume ce străbătea pe acolo!

Tot în Timişoara, spre seară, ne-am cazat la o pensiune. Aici, mai există comparaţie.Ce pensiune!? De trei stele! A fost binee şi odihna mult aşteptată a fost a noastră!

Şi în sfârşit, a treia zi... de dimineaţă am descoperit o mini grădina zoologică ce avea să fie în curtea pensiunii... Interesant!

Din nou am mers în centrul Timisoarei de unde ne-am cumpărat suveniruri şi ne-am plimbat prin parc. Fiecare a făcut ce şi-a dorit...

După-amiază am ajuns la Deva, mai exact la Cetatea Devei..., am urcat cu telecabina până acolo.

Ceva ce mi-a atras atenţia!! Ce sunt oamnii în faţa întregii lumi? În faţa naturii? Noi oamenii suntem micile furnici pe care le călcăm în picioare fără nicio remuşcare... aşa suntem noi oamenii, unii răi, alţii mai puţin, alţii buni sau chiar  smeriţi. Aşa cum sunt furnicile în ochii noştri (mici), aşa suntem noi în faţa naturii, în faţa lui Dumnezeu...

  Ce par a fi casele noastre de sus? Cochilia unui melc... aşa e lumea văzută de la înălţime!

Seara venea şi  încet, dar sigur, trebuia să ne apropiem de Brasovul nostru drag!Am plecat din Deva cu gândul ca la Sibiu să mai facem un popas. Aşa am şi făcut, am poposit, ne-am hrănit şi am plecat! Ne apropiam de casele noastre cu un frumos bagaj de cunoştinţe şi imagini minunate ce ne străbăteau mintea cu evocarea locurilor vizitate şi a distracţiei care a fost la fiecare pas...

O excursie care ne-a plăcut! Deci vedeţi?, pe la noi n-a fost nimic "aiurea", am vrea să ştim cum a fost la prinţesele care au fost în  Viena...

Mulţumim liceului pentru excursii şi doamnelor ce ne-au însoţit pe noi: Marilena Toderiţă şi Alexandra Oţelea.

Cu drag, Andreea M!