În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru vizualizările şi comentariile făcute la articolul precedent postat de mine, cel care sper că v-a ajutat să ne cunoaşteţi mai bine.
Şi,
dându-mi seama că a trecut mult timp de la acea postare, şi văzând că celelalte
prinţese postează din greu, m-am hotărât să mai postez şi eu ceva.
Dacă data trecută v-am făcut o mică descriere a tuturor prinţeselor din
clasă, acum vă voi vorbi despre patru fete (cinci, cu mine) care, prin forţa împrejurărilor, sunt mai apropiate una de
cealaltă la orele de practică în care nimic nu ne împiedică să dăm în mintea
copiilor.
Noi, înainte de ora de practică |
Eu, împreună cu Ana A., Mădălina A., Renata B. şi Bianca B. alcătuim, pentru necunoscători,
prima grupă de practicante (nu neapărat că am fi cele mai bune - deşi facem tot posibilul s-o dovedim -, ci pentru că,
fiind primele cinci la catalog, doamna profesoară de practică ne-a desemnat ca fiind
prima grupă).
Voi începe prin a vă spune că orele de practică sunt, pentru noi, micul nostru
colţ de Rai, unde putem să fim ceea ce suntem cu adevărat, nişte copii care-nvaţă cu drag să-nveţe alţi copii, "mai mici", vorba lui Arghezi, unde niciun profesor
nu ne impiedică să facem un anumit lucru, unde noi (practicantele) suntem respectate
ca nişte adevărate viitoare învăţătoare sau educatoare (depinde de caz).
Şi, deşi suntem nevoite să scriem aşa zisele “fişe de observaţie” - care sunt
pentru noi o adevărată provocare pentru că trebuie să ţinem pasul cu ceea ce
zice învăţătoarea/educatoarea şi ceea ce fac şi spun copiii, pentru a le putea
nota - noi trecem cu uşurinţă peste ele, pentru că ştim că în pauză vom putea, în
sfârşit, să socializăm cu copiii şi, de ce nu?, să ne jucăm cu ei.
... after school!... |
Dar
se mai întâmplă ca şi la orele de practică să mai fie “mici” incidente: din
pasiunea pe care o punem la orele de practică şi datorită interesului acordat acestei
materii, mai reuşim câteodată să deranjăm aceste ore prin faptul că mai vorbim şi noi ca oamenii despre orele de practică, dar, ca să fiu sinceră, şi despre alte
lucruri (modă, muzică, BĂIEŢI etc.), însă doamnele învăţătoare/educatoare sunt înţelegătoare şi ne iartă.
Dar destul despre lucrurile “rele”!, să vorbim şi despre cele bune (căci sunt
mai multe!).
Vreau
să vă dau câteva informaţii despre colegele şi prietenele mele de la orele de practică:
Ana - Nu vă spun cât de mult iubeşte copiii... Nici naş putea!... Este mereu dornică să se
joace cu ei, să-i ajute, ba chiar este “invidioasă” pe talentul unor copii – şi sincer
nu e singura.
Ana |
Mădălina – Ea este fata
care – dacă la orele de educaţie muzicală aude o melodie, pe care şi-o mai
aminteşte vag de pe când era ea mică – o cântă toată ziua şi ne “înnebuneşte” cu
ea până când, vrem nu vrem, o învăţăm şi noi.
Madalina (cea cu ochelari) şi eu (Sabina) |
Renata –
Ea este singura dintre noi în faţa căreia copiii stau cuminţi la locul lor şi nu pentru că
ar fi fost rea cu ei, ci pentru că ştie să
se impună. Însă asta nu înseamnă că, pe lângă respectul copiilor, nu are parte şi de
dragostea lor.
Renata |
Bianca – “Care îmi daţi şi
mie un lapte şi un corn?” cam aşa sună întrebarea pe care o pune Bybu zilnic
copiilor, dar, deşi ea e cea care întreabă, cu toate ne bucuram de acest "ospăţ".
Ca şi celelalte, este dornică să-i cunoască pe copii şi să se joace cu
ei.
Bianca |
Cam atât am avut de spus despre colţul nostru de “Rai” şi sper că aţi
reuşit ca, citind acest articol, să vă puneţi, fie şi doar un pic!, în pielea prinţeselor practicante şi
să vă bucuraţi de tot ceea ce trăim şi noi în magica zi de marţi.
Dar nu pot să închei acest articol fără să le mulţumesc doamnelor
educatoare/învăţătoare care, cu multă răbdare şi pasiune, reuşesc să ne înveţe şi
pe noi câte ceva din ceea ce ştiu dumnealor şi ne ajută să devenim, încet, încet, nişte bune învăţătoare/educatoare, însă vreau să le mulţumesc şi copiilor care sunt nişte puşti foarte inteligenti şi extrem de prietenoşi.
Cu mult drag, Sabina !!! :***
Eu am de adaugat doar atat:"Vine rata, vine rata, vine rata X50" :D:))
RăspundețiȘtergereAsta e Mada despre care va vorbeam :))
RăspundețiȘtergereSabina :*
Foarte frumos, Mădă! Te rog să-mi fredonezi şi mie cântecelul! Se poate? Te rooog! Oare de ce nu e voie (chiar nu e voie?) să scrii şi despre tine însăţi (vedeţi, dom' profesor! ştiu femininul lu' ăsta de întărire!) atunci când prezinţi un grup? Cum noi cinci, cînd ni se spune câze ceva despre patru! Eu, când ajungem la grupa mea, o să scriu despre toate, adică şi despre mine!
RăspundețiȘtergereMi-a şoptit un elf că în textele cu pretenţii literare nu au ce căuta cifre... Aşa o fi??... Întreb mâine!
LA MULŢI ANI, FETELOR! E şi ziua voastră!
Pai am vrut sa scriu si despre mine dar m-am gandit ca poate nu e potrivit dar am inteles si la urmatoarea postare voi scrie si despre mine . Sabina
RăspundețiȘtergereData viitoare Sabina, lauda-te cat poti :)) pt ca ai o multime de calitati :X:X:X
RăspundețiȘtergereFooarte frumoasa postarea <3
Pop:*
Postarea ta imi aminteste de perioada anilor de liceu si de zilele de practica.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca va face placere sa va jucati si sa invatati.
Carmina Vakulovski