La Bloc...

Până să te cunosc pe tine, aveam niște vecini tare ciudați.

Era domnul Timp, care mereu îmi bătea la ușă, să mă cheme să mergem nu-știu-unde. Și deși mă împotriveam de fiecare dată, tot ajungeam să mă las condusă, de el prin fel de fel de locuri, numai ca să mă întorc acasă obosită,.

Apoi era tipa de la etajul doi, Muzica, care în fiecare dimineață dădea deșteptarea întregului bloc, dar nu se făcea niciodată văzută. Era un mister, toți vecinii o cunoșteau după activitățile ei matinale, scotea tot felul de sunete puternice, să se audă prin toți pereții, dar nimeni nu știa cum arată. Doar numele ei de pe cutia poștală.

Curioșii au încercat să întrebe de ea la doamna administrator, Logica, dar nici ea nu putea să lămurească cum stă treaba și le închidea ușa în nas. Doamna Logica, de altfel, adesea devenea iritantă, dar știa ce spune și că voiam, că nu, tot timpul ne manipula și făceam cum spune ea.

Toate astea s-au schimbat însă, când te-ai mutat tu în apartamentul de lângă mine, care fusese gol de multă vreme, atât de multă încât colocatarii uitaseră de existența acelui spațiu. S-au întâmplat multe lucruri odată cu venirea ta . În primul rând, te-ai împrietenit, nici acuma nu-mi dau seama cum, cu Muzica și de multe ori erați văzuți împreună. Toți vecinii o puteau vedea acum pe misterioasa cântăreață grație ție. De atunci, nici domnul Timp nu m-a mai vizitat: a fost găsit ulterior spânzurat, lumea zice că s-a sinucis fără un motiv anume. Apoi vestea veștilor, Logica a renunțat să ne mai coordoneze, ne-a abandonat, din senin, fără să lase vreun mesaj în urmă.

Și sunt convinsă că tu ai avut de-a face cu toate acestea. Tu, Dragoste !

Andreea L. :*