Catalogul regal

   2 ani au trecut, mai sunt 2. Acum suntem în clasa a 11-a și se presupune că pe măsură ce creștem ar trebui să ne maturizăm. Dar stau și mă întreb, oare această regulă se aplică și la noi? Tind să cred că nu. Clasa noastră funcționează după principiul „la noi în clasă, dacă nu ești nebun…, devii cu siguranță”. În afara situațiilor în care trebuie să ne comportăm cu maturitate, pot afirma că avem mintea unor copii - bineînțeles și profilul ne permite să mai dăm în mintea copiilor din când în când.

  Astăzi eu voi începe să strig catalogul, să fac prezența celor 28 de prințese și să vă dau ocazia să le redescoperiți.

  Ordinea va fi una aleatorie, așa că vă invit să fiți alături de noi și să vă reamintiți ce am fost și ce am devenit.

         1. Prințesa  „nebună” sau Prințesa Manu
         Manu… Manu e cu siguranță una dintre prințesele care au rămas la fel de copilăroase și  „nebune” ca în clasa a IX-a. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de învățat sau de predat, Manu tratează totul cu o maturitate de invidiat.

Manu a fost întotdeauna genul de persoană care spune mereu ce gândește, fără să se teamă de consecințe, iar eu una văd acest lucru ca pe o calitate. Glumele și abilitatea de a le face oamenilor ziua mai bună, de a aduce un zâmbet pe fețele noastre nu au dispărut. Este în continuare una dintre cele mai amuzante fete din clasă, iar umorul ei este unul de calitate.

Bineînțeles că, la fel ca fiecare dintre noi, și ea are momente în care moralul nu-i este foarte bun, momente în care e dezamăgită și de asemenea, probleme cu băieții..., dar niciodată nu se lasă învinsă de acestea. Este înconjurată de prieteni pe care se poate baza mereu și asta o face să treacă mult mai ușor peste orice problemă.

Un alt lucru care o caracterizează pe Manu este pasiunea pentru muzică și, mai nou, pasiunea pentru o celebră trupă britanică a cărei muzică a ajutat-o să treacă peste multe lucruri.

Este o persoană sensibilă și de asemenea o bună prietenă. Ține la prietenii ei foarte mult și pentru ei e în stare de foarte multe lucruri. Sunt momente în care renunță la prioritățile ei doar pentru a-și ajuta prietenii.

Asta e Manu!, în doar câteva cuvinte. Multe lucruri ar mai fi de spus despre ea, dar timpul nu-mi permite să vi le spun, așa că o lăsăm pe altă dată.

Sabina <3

N.B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea.  

2. Prințesa "cochetă" sau Prințesa Andreea L.

Dragi cititori, după cum ați observat catalogul prințeselor a revenit și astăzi vă voi vorbi despre Andreea Levai, una dintre prințesele cele mai silitoare. Au trecut deja doi ani de când suntem în aceeași clasă și pot spune că o cunosc pe Andreea îndeajuns de bine încat să vă pot scrie câteva cuvinte despre ea.

Nu este una dintre cele mai vorbărețe și gălăgioase prințese din clasa, însă atunci cănd te plictisești sigur poți găsi un subiect comun despre care să vorbești cu aceasta, iar de cele mai multe ori acest subiect este legat de cosmetică, cuafură sau manichiură. Este o fată drăguță care se străduiește mereu să arate cât mai bine și să se îmbrace cât mai la modă, însă cu un stil propriu și în același timp elegant.

 Învață bine, deși a mai luat și câte o nota mai mică pentru că, așa cum știm cu toții, în liceu nu se poate fără și la practică își dă toată silința ca să îi iasă lecția cât se poate de bine.

Sper că v-am "arătat o imagine" frumoasă a Andreei și că ați reușit să mai completeți puțin profilul ei.

N.B. Asta este doar părerea mea!

Cu drag, Alexandra :*

 3. Prinţesa talentelor... sau Prințesa Ana-Maria  

Anişoara, scuze, aşa se dezmiardă la mine în Moldova, :D, îmi place mult de tine, chiar dacă nu am avut ocazia să ne cunoaştem foarte bine şi să stăm împreună şi în afara orelor. De multe ori chiar te urmăresc în clasă :D şiiiii… nu ştiu... eşti aşa, mai deosebită. Vreau să-ţi transmit aceast mesaj  direct, nu ca pe o descriere pe care trebuia să o postez pe blog, :D  Eşti drăguţă, frumoasă, amuzantă şi deşteaptă, îmi place mult stilul tău de a te îmbrăca, eşti o mică lady :X 

Îmi place părul tău brunet şi uşor ondulat pe care îl aranjezi frumos. J Ai nişte gene lungi şi ochi frumoşi, cu un corp draguţ, chiar de individiat, :P eşti incăpăţânată şi rea uneori, dar e bine, pentru că aşa obţii multe.  Şi faci progrese mari, adică devii tot mai frumoasă și faină :X Și imi place mult că ţii la prietenele tale ;)

Îmi place mult că ştii cum sa te comporţi si  că eşti  feminină şi foarte finuţă :* Eşti o fată minunată >:D< Ai tot ce şi-ar dori orice domnişoară! 

Miha :*

XoXo N.B. Asta este doar părerea mea!  

4. Prințesa romancieră sau Prințesa Sabina

Sabina... Sabina este stâlpul clasei noastre. Este şefa clasei şi persoana la care găseşti răspunsul la orice întrebare legată de proiecte, activităţi, teme etc. Vă întrebaţi dacă spune vreodată: „Nu pot!”, „Nu vreau!”, „Nu ştiu?” – ei, bine, NU, NU SPUNE!

Mereu am apreciat-o pentru pasiunea ei de a citi, iar eu ştiu că nu sunt singura din clasă care are această părere! FELICITĂRI  tuturor prinţeselor care citesc!!  În clasa a IX-a (sper să nu greşesc), în cadrul orei de dirigenţie, doamna dirigintă a făcut nişte calcule, iar rezultatul a fost 624. ADICA 624 de cărţi citite până la sfârşitul anilor de liceu!!

Acum întreb:

-„Sabina, vrei să baţi recordul?!”

Dragi cititori, cu toții ne-am maturizat de-a lungul anilor de liceu, nu e așa?? Oare la toți/toate se observă schimbările fizice?

O rugăminte! Comparaţi cele doua imagini si spuneţi propria părere!!

Clasa a IX- a...                                  și...                                Clasa a XI-a

- Cum văd eu viitorul ei?  Sauu mai  bine vă spun cum şi-a planificat ea viitorul...?!

Având în vedere că anul trecut s-a încheiat frumos, Sabina a fost premianta clasei!! Bravoo! Iar eu cu ea am avut o discuţie legată de ceea ce vom face după liceu, iar planurile ei au fost următoarele: în primul rând vrea să ia bacalaureatul, dar  aici nici nu se pune problema (toate prinţesele vor avea note bune la bacalaureat!!), apoi să aibă un post de  educatoare sau învăţătoare (nu era foarte decisă) şi să urmeze facultatea de psihologie. Tare m-am mai bucurat când am aflat ce facultate vrea să urmeze pentru că şi eu am gândit la fel şi tare mi-ar plăcea să rămânem colege!

Andreea M.

N.B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea.  

5. Prinţesa euforică sau Prințesa Ioana

Prințesa noastră, din clasa a IX-a și până acum, a evoluat încetul cu încetul, ajungând ca astăzi să fie o adevarată domnișoară stilată și matură din toate punctele de vedere.

Încă de la salutul de “Bună dimineața”, plin de energie (lucru care nu se întâmplă la toate fetele, de exemplu la mine), și până la “Pa, fetele”, este veselă și pusă pe glume și reușește să facă ziua mai bună oricui cu zâmbetul ei. Este o  fată foarte vorbăreață, deci nu vreți să știți cât de greu i-a fost să nu vorbească deloc câteva zile după majoratul Mihaelei (prima noastră majoră) unde și-a pierdut vocea.

 

Fire foarte sociabilă, a legat prietenii cu multe fete din clasă cu care vorbește, râde, într-un cuvânt: se distrează. Se știe că nu se dă în lături de la a dansa pe toate felurile de muzică, de unde ne putem da seama ușor că este sufletul petrecerilor atât din clasă cât și din afară. Uneori se întâmplă ca draga noastră prințesă să înceapă să cânte din diferite melodii, spre “fericirea” celor cu ureche mai sensibilă din clasă. Dar chiar și așa nimeni nu se supără și, din contră, ne amuzăm copios de interpretarea melodiei respective.

Sper că v-am făcut să o vedeți pe Ioana așa cum o văd eu și că v-ați făcut o idee despre Ioana din clasa a XI-a.

P.S.: Asta este doar părerea mea!

Mădă<3

6. Prinţesa originalităţii sau Prinţesa Dana

Din punctul meu de vedere, Dana nu s-a schimbat cu nimic din clasa a IX-a. Ea va rămâne mereu prinţesa care spune lucrurilor pe nume. Este genul de persoană care vede lucrurile așa cum sunt, în timp ce noi, celelalte, nu, iar prin felul ei de a fi ni le face să fie (pară...) originale.

 Deşi pare o persoană dură, dacă ajungi să o cunoşti cu adevărat, Dana este, în realitate, sufletistă şi prietenoasă. Faptul că îşi ascunde sentimentele o face să pară "de piatră", dar în adâncul sufletului este foarte sensibilă, fapt care iese la iveală atunci când vine vorba de lucruri emoţionante.

 Fiind o bună cunoscătoare a limbii engleze, îţi sare mereu în ajutor atunci când ai nevoie, deşi întotdeauna merge după principiul "După muncă şi răsplată" :)))
În fiecare zi ne încântă cu ceva nou (o glumă, un cântec sau o expresie), ceea ce o face să pară cu adevărat originală. Este o persoană creativă şi are multă imaginaţie. Se implică în activităţile care îi plac şi reuşeşte să le termine cu succes.
Este o prietenă bună, cu cine merită şi urăşte persoanele false.

 Eu o apreciez pentru că întotdeauna se face remarcată prin stilul ei de viaţa sau vestimentar nonconformist şi asta o face cu adevărat Prinţesa Originalităţii.

 N.B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea.
Theo :* 

7. Prinţesa sufletistă sau Prinţesa Bianca

După părerea mea Bianca (Bybu) a rămas aceeaşi persoană simpatică, iubitoare dar şi distractivă, cum era când am cunoscut-o în clasa a IX-a. Bibu este o fată care mereu are ceva de spus, mereu ne povesteşte o întâmplare amuzantă sau un banc nou.

Este imposibil să petreci timpul cu ea fără să râzi sau să te binedispună.
Ea are unul dintre cele mai colorate râsuri din clasă, şi mereu, dacă întârzie un profesor, spune gluma (exemplu): 
"Azi nu facem română! 
- De ce? 
- Pentru că nu a venit profu' ", 
glumă care ne amuză pe toate.
Dar în ciuda darului ei de a glumi, Bianca este şi o fată serioasă când e nevoie şi o prietenă pe care te poţi baza.

Ea are mulţi prieteni datorită firii ei plăcute şi, chiar dacă are un grup mai apropiat de prietene în clasă, dacă îi ceri ajutorul, mereu va face tot posibilul să te ajute.
Bianca are grijă să vină mereu aranjată, chiar dacă nu se pregăteşte mereu foarte bine pentru şcoală, are grijă de situaţia ei, reuşind să îşi îndeplinească mereu ce îşi propune.

Sper ca Bybu să rămână aceeaşi colegă a noastră până în clasa a XII-a şi prietena noastră mereu.
Marina :*
XoXo N.B. Asta este doar părerea mea!  

8. Prinţesa "cântăreaţă" sau prinţesa Mădă

După cum probabil ştiţi deja, Mădă este prinţesa cu o voce de aur care ne încântă şi ne binedispune mereu. Părerea mea este că din clasa a IX-a şi până acum, Mădă nu s-a schimbat foarte mult. În ceea ce priveşte muzica, ea a evoluat mult. Dacă în clasa a IX-a, gesturile îi trădau emoţiile ori de câte ori cânta în faţa noastră, a clasei (sau chiar a şcolii), acum lucrurile stau cu totul altfel. Încrezătoare în propriile forţe şi cu o voce de invidiat, Mădă păşeşte pe scenă, iar de la începutul melodiei până la sfârşitul ei, reuşeşte să ne încânte auzul şi să ne emoţioneze până la lacrimi. Prestaţia ei de la “Balul bobocilor” mi s

Este o persoană sufletistă, gata să sară în ajutorul oricui are nevoie de el. Ori de câte ori avem nevoie de ajutor cu planurile de lecţie la muzică (sau la oricare altă materie) ea va sări în ajutorul nostru fără să ezite. Este de asemenea şi o prietenă foarte bună iar relaţia ei cu persoanele din jur dovedeşte asta.

Datorită faptului că este o persoană sociabilă, Mădă ne demonstrează că orice este posibil prin faptul că este “Preşedintele consiliului şcolar al elevilor”. Până acum nu am felicitat-o, fie pentru că nu am avut ocazia, fie pentru că (spre ruşinea mea) am uitat. Chiar dacă este cam târziu pentru asta, vreau să îi spun: Bravo Mădăăă!!

În încheiere, vreau să spun că o apreciez pe Mădă pentru faptul că e foarte de treabă şi sper să continue cu muzica, pentru că are o voce minunată.

NB: Tot ce am scris este doar părerea mea.

Manu :*  

9. Prinţesa scriitoare sau Prinţesa Bianca

Bianca este o persoană cu totul şi cu totul deosebită şi spun asta pentru că, din punctul meu de vedere, are foarte multe calităţi.

În primul rând, pasiunea ei  pentru literatură deja este cunoscută de către întreaga clasă. Citeşte foarte mult, lucru pe care îl admir. Pe lângă asta,  dupa cum aţi putut observa pe blogul nostru, îi place foarte mult să scrie, realizând nişte adevărate opere.

Ca şi trăsături de caracter, Bianca este o fată “la locul ei”, cum s-ar spune. Îşi vede de treabă când este vorba despre ceva serios şi ştie să şi râdă la câte o glumă bună.

La practică îşi dă toată silinţa şi orele îi ies foarte frumoase, interactive, deşi, până să înceapă, tremură din toate încheieturile de emoţie, dar asta oricum ni se întâmplă la majoritatea dintre noi.

După cum puteţi observa din fotografiile postate,  la începutul clasei a XI-a, Bianca ne-a făcut deosebita plăcere de a ne surprinde cu noul ei look. S-a vopsit roşcată şi şi-a făcut părul creţ, iar după părerea mea îi stă foarte bine.

Sper că v-au plăcut cele scrise mai sus..., şi ţie, Bianca, îţi doresc tot binele din lume!

Pupici, Deea :*

 

N.B. Asta este doar părerea mea!
   
10. Prințesa jucăușă sau prințesa Andreea R.

Andreea, cunoscută mai mult după binecunoscuta poreclă „Botoshikoo” este o fată minunată. Am numit-o şi “jucăuşă” pentru faptul că ea este o actriţă gata să intre în diferite roluri numai ca să se distrese şi să ne distreze. 

Ea se implică în toate acţiunile clasei, vrea să ajute cât mai mult şi o face foarte bine. Spre exemplu, de Ziua Prinţeselor, ea ne-a coordonat: cine, ce să aducă şi a făcut o treabă foarte bună. Plus că a făcut tortul priţeselor, care a fost o minunăţie.

Dupa cum vedeţi, arăta încântător, vă asigur că a fost şi foarte bun.

Andreea este fata săritoare, mereu e gata să te ajute în orice situaţie. Vrea să facă bine şi-l face şi bine. Este genul de persoană pe care te poţi baza. Niciodată nu încetează să ne uimească cu soluţiile pe care le găseşte oricărui tip de problemă.

Ea este şi talentată, dovedeşte o mare înclinaţie pentru dans. Din câte ştiu eu, Andreea a făcut dans timp de mai mulţi ani, iar la balul bobocilor a ieşit chiar Miss Dans. Chiar şi anul acesta a făcut parte din echipa organizatorilor de la Balul Bobocilor, ea fiind organizatoare la programul artistic. Dar nu se opreşte aici, ea face parte din trupa de “colindători” de Dragobete a liceului nostru. 

În final, pot spune că Andreea este o persoană care are multe de oferit şi pe care merită s-o cunoşti.

P.S. Tot ce-am scris este părerea mea.

Diana Istrate :*

11. Prințesa creatoare sau prințesa Alexandra G.

     Alexandra, sau “artista” clasei noastre, şi spun asta deoarece ea are un talent special la desen şi design. Ea este cea pe care noi ne bazãm cu încredere atunci când avem nevoie de planşe pentru practicã şi nu prea le putem realiza singure, ea ajutându-ne cu drag şi plãcere şi, pentru asta, doresc sã-i mulţumesc în numele clasei.

Chiar dacã pare o fatã cuminte şi uneori puţin timidã, noi ştim cã atunci când se simte bine şi în largul ei este rebelã şi naturalã. Însã ţin sã vã spun cã este foarte sincerã şi, chiar dacã uneori riscã, îşi exprimã  punctual de vedere  în legãturã cu orice problemã a clasei.

Este frumoasã şi amuzantã atunci când este nervoasã ), foarte creativã, mereu uimindu-ne prin originalitatea ei din multe puncte de vedere: se îmbracã remarcabil şi are un stil de a se machia care este imposibil sã nu-ţi atragã atenţia şi nu pot uita sã vã spun cã pânã şi cum îşi aranjeazã pãrul o face mai specialã, este calmã şi rãbdãtoare, pot spune chiar meticuloasă.

  Mereu ne împleteşte pãrul tuturor celor ce o rugãm, chiar dacã asta înseamnã cã-i furãm din timpul pauzei. 

Are multe calitãţi şi suntem mândre sã o avem alãturi de noi! Dar noi ştim şi cât este de sensibilã, chiar ea ne-a demonstrat, atunci când corul Liceului “Andrei Mureşanu” împreunã cu clasa noastrã i-am cântat "La Mulţi Ani", iar ea a izbucnit în lacrimi de emoţie. Este nãscutã pe 29.03.1996, acest lucru arãtându-ne din nou cã este deosebitã.

Îi spun din nou LA MULŢI ANI! Sã ai parte numai de bucurii şi împliniri, multã sãnãtate şi de distracţie, aşa, ca la 18 ani!!!

NB: Tot ce am scris este doar părerea mea.

Te pup, Iulia :-*

12. Prințesa prietenoasă: Prințesa Sorina 

Pe colega din spatele meu (mă rog, al băncii mele...), Sorina, am cunoscut-o la începutul clasei a noua. În acea zi, totul era nou pentru mine, păşeam nedumerită într-o lume necunoscută şi abia zăream un chip familiar prin mulţime. Atunci am întâlnit-o inopinat pe Sorina şi, încetul cu încetul, ne-am împrietenit.

          Sorina este o fată frumoasă, delicată. Are părul lung de culoare castaniu deschis. Chipul ei este angelic, iar în ochii ei albaștri i se pot citi gingăşia şi delicateţea.

          Firea ei este senină şi extrovertită, ceea ce o ajută să câştige mereu în popularitate. Sorina este entuziastă când lucrurile merg bine, dar la fel de descurajată când ajunge în faţa unui obstacol. Are tendinţa de a face mai mult decât e cazul, devenind prea generoasă. Este totodată şi foarte încăpăţânată, dar nu într-un mod neplăcut. 

Apreciază ceea ce fac ceilalţi pentru ea şi nu va uita niciodată să răsplătească favorurile ce i s-au făcut. Cuvântul ei cheie este „ recunoaşterea”, de aceea Sorina se simte fericită numai atunci când i se iau în consideraţie calităţile. Sorina are o personalitate vibrantă, marcantă, cu bune calităţi de organizare, voinţă, dragoste, încredere, fidelitate, siguranţă, inteligenţă, curaj, energie, sinceritate, ambiţie. Ea are şi defecte, dar, în acest timp de când ne cunoaştem, am descoperit foarte puţine, cum ar fi: orgoliul, lenea,

„somnolenţa” , influenţabilitatea, tendinţa spre dominare.

          Admir mult la Sorina faptul că spune lucrurile „pe şleau” şi că nu încearcă să pară ceea ce nu este de fapt.                                                                                                                                                                

          Sper să rămânem prietene şi mai târziu, să ne amintim cu drag de perioada în care am fost colege. 

Georgi  

NB: Tot ce am scris este doar părerea mea.

13. Prințesa zăpăcită sau Prințesa Carla

 Seamănă cu o prinţesă, nu?

Carla este o persoană zăpăcită, dar nu în sensul rău al cuvântului. Este o persoană plină de viaţă care ne face să zâmbim, indiferent de situaţie şi am să vă explic  acest lucru  într-un mod destul de simplu.

Să luam prima literă a numelui ei:

C  de la.........CALMĂ.

Nu, nu,  Carla nu este cea mai calmă persoană.  Ea îşi rezolva toate problemele, câteodată și pe ale noastre cu un calm de invidiat. Starea de bine şi calmul ei ne relaxează şi pe noi şi ne ajută să rezolvăm problemele cu multă uşurinţă.

A  de la...activă.

Este una dintre cele mai active fete din clasă. Nu numai în activităţile organizate împreună cu Prinţesele, în general, are o fire voluntară. Face voluntariat la Crucea Roşie Braşov. Din câte ne povesteşte, îmi pot da seama că îi place ceea ce face şi că se dedică trup şi suflet în activităţi.

R  de la ....ruşinoasă

Au existat momente în care mi-a fost dat să o văd pe Carla fâstâcindu-se şi înroşinduse. Dar bineînţeles şi atunci era o drăgălaşă. Zâmbea galeş şi ne dădea senzaţia că a trecut peste acel moment cu uşurinţă.

L   de la..... leneşă

Din păcate toate ne confruntăm cu această boală contagioasă, mai ales în zilele călduroase de primăvară în care soarele străluceşte iar noi avem o dorinţă arzătoare, aceea de a ne bucura de o  zi  superbă.  Bineînţeles că bucuria noastră este umbrită de un nor negru: cursurile se termină la ora 15. Şi în acel moment toate suntem cuprinse de.... lene. Nici glumele bune ale Carlei nu ne mai aduc zâmbetul pe buze. Ea, când vede că suntem cu totul stoarse de putere, renunţă şi ni se alătură în tacere.

Şi din nou A , de data aceasta, de  la... ambiţioasă

Din câte o cunosc pe Carla, nu s-a lăsat doborâtă de niciun obstacol până acum. A luptat pentru ce şi-a dorit şi a reuşit. A reuşit să o surprindă pe Alexandra organizându-i Majoratul  şi a reuşit împreună cu celelalte colege ale noastre să organizeze un bal minunat.

Pe lângă aceste însuşiri Prinţesa noastra are o voce minunată. Ne desfătăm timpanele de fiecare dată când îî auzim vocea superbă. Nu mi se pare că draga noastră Carla s-a schimbat. Timp de doi ani a fost aceeaşi zapacită si draguţă colegă.

Maria <3 

N.B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

14.Prinţesa veselă sau Prinţesa Theo

 Cum catalogul principeselor începe să înainteze tot mai repede, a venit şi rândul prinţesei noastre să fie cunoscută. 
Amuzantă, veselă, prietenoasă sau optimistă sunt unele din multitudinea de calităţi pe care prinţesa de astăzi le are.
Este vorba despre Theo.
Dacă facem o retrospectivă a imaginilor sau amintirilor, este clar faptul că Theo s-a schimbat foarte mult, atât fizic, cât şi comportamental.
Prinţesa noastră îşi ia meseria de viitoare dăscăliţă în serios, fiind foarte ordonată şi serioasă cînd vine vorba de lucrurile şcolăreşti.

Se poate observa o maturizare frumos dezvoltată. Theo este acum o domnişoară respectabilă în toată regula.
Frumoasă, respectuoasă, seriosă, o prietenă de nădejde şi în acelaşi timp o persoană optimistă şi veselă, precum şi titlul de prezentare o sugerează.
Theo era cunoscută pe la începuturile noastre de ucenicie în lumea viitoarelor dăscăliţe  drept cea care se pricepe de minune la realizarea proiectelor power point la limba română, iar când  aveam nevoie de câte un sfat: hop , apelam la Theo, lucru care este valabil chiar şi acum.
Această persoană minunată te poate dispune imediat şi nu cred că te poţi plictisi alături de ea.
Pe scurt, prinţesa Theo este este o persoană foarte sociabilă, o colegă minunată şi o domnişoară care are întotdeauna grijă pentru înfăţişarea ei, lucru care este foarte important în viitoarea noastră meserie.
Un amănunt important care ar mai fi trebuit spus despre Theo este că de acum prinţesa noastră este o adevărată domnişoară, ea împlinind sublima vârstă de 18 anişori, prilej cu care a avut parte de o petrecere pe cinste.
Şi dacă vă gândeaţi cumva cu ce calitate ar putea să vă mai impresioneze, trebuie să ştiţi că are un suflet de aur, botezând un îngeraş de fetiţă anul trecut, lucru ce dovedeşte cât de mult iubeşte  copiii şi cât de bine i se potriveşte meseria de viitoare dăscăliţă.
Theo nu are nevoie de cuvinte pentru a o descrie, căci firea şi personalitatea ei minunată dovedesc de ce suntem mândre să fie prinţesa noastră cea veselă.

Cătă :)

N.B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

15. Prințesa ”râzăcioasă” sau Prinţesa Iulia

Iulia este una dintre cele mai ușor amuzante prințese din clasă, foarte sociabilă și atentă la tot ce o înconjoară. Dă un nou sens adjectivului  ”simpatică”, mereu o auzim cum râde cu poftă, parcă ar fi auzit un banc excelent, deși este doar o întâmplare amuzantă.

Din ultima bancă de la geam se aud mereu chicoteli, acolo fiind al doilea ”colț vesel” al clasei prințeselor.

Admirabil este devotamentul Iuliei față de prietenele sale, încrederea pe care o emană, siguranța de sine și stăpânirea din vocea sa. 
În concluzie, pot spune că Iulia este o prințesă cu inima caldă, mintea limpede și mereu în mijlocul petrecerii, cu o veste nouă sau o întâmplare haioasă, la fel ca și râsul ei!

Te pup, Dana! :*

N.B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

16. Prinţesa zâmbăreață sau Prinţesa Flore 

 

 Flore este o bună colegă de clasă. Întotdeauna când i-am cerut ajutorul a fost de acord să mă sfătuiască. Florentina este genul de persoană care mereu râde, este optimistă, chiar dacă a luat o notă mai puţin bună, este plină de viaţă mai ales dimineaţa, când ne întâlnim la şcoală, toată lumea este obosită şi plictisită, numai ea este energică împreună cu cele două prietene ale ei: Dana şi Bianca. Este o fată cu bun simţ şi de treabă care trăieşte intens fiecare clipă a vieţii.

        În concluzie, pot spune că suntem colege bune şi prietene chiar dacă nu am prea socializat noi. Ne înţelegem bine şi sper să rămână la fel de zâmbitoare, glumeaţă şi fericită toată viaţa. 

    

Diana I :*

17.Prinţesa „ luptătoare„ sau prinţesa Maria

Draga noastră Maria este aproape tot timpul veselă, zâmbitoare şi cu simţul umorului.

Maria este cu adevarat o prinţesă pe care te poţi baza. Indiferent de situaţie, ea încearcă să ajute pe toată lumea în rezolvarea problemelor. Este mereu grijulie cu noi şi dacă îi cerem ajutorul, este mereu acolo să ni-l ofere.

Maria este o fata tare draguţă, dar uneori poate fi şi „rea”  când este cazul. Este prinţesa stăpînă mereu pe situaţie, iar dacă clasa are vreo problemă, nu se dă în lături din a-şi exprima punctul de vedere sau a lua atitudine pentru întreaga clasă.

La predări, Maria are numai note mari şi, neaşteptat sau nu, toţi copiii o iubesc. Deşi pare o fire dură, la predări, spre uimirea tuturor, este foarte grijulie şi extrem de apropiată de copii. Este de admirat faptul că îşi poate atrage copiii să fie atenţi la oră, şi îi poate ţine în frâu pe parcursul întregii activităţi.

 Prinţesa noastră este cu adevărat o „super woman „ pregătită să ajute în orice situaţie şi gata să „lupte „ pentru noi şi clasă.

Carla

N.B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea. 

18. Prinţesa independentă sau Prinţesa Diana Istrate

Ea e Diana. Sau Dia, sau Didi. N-aş vrea să vă spun cum e Diana, ci mai bine aş spune cine e ea.

Ea e cea care e întotdeauna drăguţă, indiferent de situaţie pentru că e mai bine să ajungi mai târziu decât să ajungi devreme şi să nu arăţi bine. Şi da, ea chiar şi când nu încearcă, e o drăguţă. 

Ea e cea care atunci când are o carte în mână, nu te mai aude, sau vede. Ea e acolo în carte, în lumea ei şi ai face bine să aştepţi să termine; cărţile îi ocupă o mare parte din timpul nu neapărat liber.

Ea e o mică perfecţionistă şi vă pot dovedi asta începând cu minuţiozitatea cu care îşi pregăteşte fiecare predare şi terminând cu faptul că îi ia cam treizeci de minute să calce o cămaşă, asta pentru că „trebuie să arate perfect”. Sincer, o văd pe Diana ca învăţătoare sau educatoare, mi-o închipui întocmai în această postură deoarece are ceva specific, o prezenţă caldă dar impunătoare, prietenoasă şi totuşi fermă iar copiii o adoră.

E o prietenă devotată, mereu acolo pentru cei la care ţine, mereu gata să ajute, să dea un sfat sau să susţină pe cineva. 

Mereu cu zâmbetul pe buze, cu o glumă bună, e imposibil să fii trist sau tăcut în preajma ei. E ca o sursă infinită de zâmbet şi voie bună, e un suflet cald şi sensibil.

E o zână bună şi la propriu şi la figurat, amintind astfel de faptul că în timpul liber este „ursitoare”, rol pe care îl joacă de minune.

Însă, întrebarea pe care ne-o punem toţi este... de ce este ea prinţesa independentă? Bună întrebare, şi răspunsul a trebuit puţin gândit şi reformulat. În spatele exteriorului sensibil, delicat se află o fată incredibil de puternică şi de stăpână pe ea. Probabil, faptul că lucrează numai cu ea însăşi de multe ori îi conferă această putere şi independenţă, pentru care, personal, o admir foarte mult.

Cu drag, Bianca Goşman

N.B: Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

19. Prințesa Sociabilă sau Prințesa Cinzia 

    Cinzia, sau Cinzi, este o un copil mare, cum îmi place să spun. Este timidă, cu sufletul curat, niște ochi mari albaștri în care te pierzi când vorbește cu tine, ce să mai zic, un copil intr-un trup de femeie. Interesantă este inocența pe care o arată mereu. Ea este o prietenă buna, altruistă.

    Întotdeauna am admirat-o pe Cinzia pentru puterea de a-și ține capul sus, indiferent de ce ar fi. Mereu mă întreb cum rezistă să stea atât de departe de ai ei (ea fiind o căministă). 

  Cinziei îi place să iasă în oraș în timpul liber, să meargă la cumpărături și să asculte muzică. Din ce am mai tras eu cu ochiul, Cinziei îi place foarte mult să danseze. De foarte multe ori, la petreceri, este sufletul petrecerii.

  Trebuie să recunosc, nu o cunosc pe Cinzia chiar așa de bine, deși mi-ar plăcea (sincer), așa că le-am rugat pe colegele mele să ne-o descrie pe Cinzia în câteva cuvinte: 

Cinzia este o persoană foarte bună, niciodată nu spune nu când o rogi să-ți împrumute ceva sau să te însoțească undeva. Pe cât e de liniștită la școală, la petreceri e de nerecunoscut, dansează foarte mult, chiar se distrează. - Andreea Mitrofan

Cinzia este o timidă incurabilă, un suflet inocent și sensibil până la extreme. Ea e, s-ar putea spune, încă un copil, dar un copil sincer, de o frumusețe interioară deosebită. - Bianca Goșman

Din inimă, Ana Andriesei

N.B: Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

 

20.Prințesa "timidă" sau prințesa Georgiana

Georgi este una dintre colegele noastre mai retrase, care nu este mai deloc deschisa in fata noastra.

Este o colega care de fiecare data cand i-am cerut ajutorul, nu a ezitat sa mi-l acorde.

Georgi are inclinatii foarte mari spre pedagogie, de aici vin si notele de 10 pe care le obtine la predari !

Nu prea stiu ce sa mai zic despre ea pentru ca nu suntem chiar asa de apropiate, insa pot spune cu siguranta ca este o colega de nota 10 si pe care te poti baza ! 

Bybuuuu <3

NB:Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

21.Prințesa iubitoare:Prințesa Cătălina

Cătălina,este o prințesă în adevăratul sens al cuvântului! Ea a fost prima cu, care m-am întâlnit în clasa a IX-a în curtea școlii și mi-a dat de înțeles că este o fire calmă, timidă și iubitoare. La început credeam că este prea timidă, însă am ajuns pe parcursul aniilor să o cunosc cu adevărat și să cunosc o altă Cătălina pe care nici nu o știam!

Este o fată cochetă ,glumeață si iubăreață De la un timp a început să mă surprindă cu lucruri noi și cu multe „nebunii” pe care le face. Își spune parerea când o deranjează ceva și nu uită niciodată să își ajute și să își asculte prietenele. Dupa cum a spus și ea: „Ador să îmi văd  prietenii fericiți”,vorbă care arată cât de importantă este pentru ea o prietenie.

             De asemenea este un bun fotograf. Probabil pentru ea fotografia este o pasiune.

Nu se lasă învinsă și dovedeste mereu că are o multime de calitati printre care și „nebunia”care o are.

Îi place să se distreze și apreciez la ea faptul că este sensibilă și totodată grijulie cu cei din jur.

Sorina,

NB:Tot ce am scris aici,este doar parerea mea.

22. Prințesa “șmecheră” sau Andreea Mitrofan

Andreea este o colega cu care foarte greu nu te poti intelegea. Ea este mereu sociabila, mereu zambareata si mereu ajuta pe toata lumea. Pentru ea nu e nimic imposibil si de asta o iubesc tare tare. Chiar daca ne mai certam cu “hai sa plecam toate” sau “Andreea spunei la diriga ca si eu am scutrire J” ea iti spune “nu” cu zambetul pe buze.

Din aceste motive Andreea este Printesa “Smechera” a clasei.

Flore,

NB:Tot ce am scris aici,este doar parerea mea. 

23.Prinţesa “ordonată” sau prinţesa Georgiana

 Probabil vă întrebaţi de ce spun ordonată… hm! Să vă spun un mic secret această prinţesă deţine o cheie a unui dulap “gigantic”si plin de tot felul de hârtii.

      Deţine totul sub control, este ordonată si foarte punctuală.

      Are o slăbiciune pentru cercei, îi plac foarte mult, ba chiar pot spune că are o colecţie imensăăă!!!

 Este foarte cochetă, mereu aranjată şi cu zâmbetul pe buze în orice moment! Îi place foarte mult să facă poze.

Îi place sa mearga la petreceri, să se distreze! Îşi trăieşte viaţa din plin, dar când este vorba de muncă şi lucruri seriose, este prima care “sare”.

În concluzie este o colegă minunată, de treabă, care mereu este acolo să te ajute.

 Ioana :*:*

NB:Tot ce am scris aici,este doar parerea mea!

24.Mădă Răducan sau prințesa „puternică”

Atunci când spun ca este o prințesă puternică mă refer la sensul figurat al cuvântului veți vedea mai jos ca am dreptate. ;) .

 

Ca orice prințesă Mădă  știe să păstreze  o notă de mister în tot ceea ce face. Ea are multe calități e mereu acolo gata să te ajute, are un suflet bun, poate prea bun dar asta o face să fie speciala.

Acum doi ani când am cunoscut-o pe Mădă era un „copilaș”, avea mereu pe față un zâmbet de o inocență deosebită, era mereu gata să te ajute (cum este și acum). Însă  timpul a trecut și după cum bine știți timpul nu iartă pe nimeni nici măcar pe Mădă, toate am crescut ne-am maturizat. Însă de multe ori regăsesc în ea „copilul” din clasa a IX-a.

ie o prințesă.

Deși a trecut prin multe Mădă știe să țină capul sus și să meargă înainte. Ea este dedicată în ceea ce face asta se observă foarte bine atunci când predă.

Nu o cunosc foarte bine pe Mădă deși mi-aș dori, însă ceea ce știu cu siguranță este faptul că ea poate fi o prietenă bună care mereu îți ascultă problemele și nici o dată nu spune nu când îi ceri ajutorul.

Eu o apreciez pe Mădă pentru ca în ciuda tuturor greutăților prin care trece ea e mereu optimistă și are zâmbetul pe buze, e cu adevărat o prințesă puternică.

Cu drag Cinzia :*

N.B: Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

 25.Prințesa realistă sau Prințesa Iuliana

Iuliana este una drintre prințesele cele mai conștiincioase și serioase,dar să nu vă gândiți că prințesa noastră nu are și un simț al umorului foarte dezvoltat,știind să se distreze și să te facă să râzi atunci când atmosfera din clasă este monotonă.
Are o persoanlitate de la care putem învăța multe lucruri,mai ales să fim ordonați și să luăm în serios lucrurile importante.

Calitățile ei cele mai importante și care se pot observa foarte ușor sunt corectitudinea,este foarte silitoare atunci când vine vorba despre predări și ia în serios tot ce tine de viitoare noastră meserie,este o prințesă puternică,sinceră și realista,precum am caracterizat-o la început.
Întotdeauna când una dintre noi are nevoie de ajutor,nu se sinchisește să ni-l ofere,fiind deasemenea și o bună sfătuitoare având o latură de psiholog înăscut.
Deasemenea este o prietenă foarte bună,fiind întotdeauna alături de prietenii ei.

Printre pasiunile ei se numară și pasiunea pentru cultura și muzica coreeană,acest lucru facând-o foarte specială.
Pe scurt,Iuliana oferă niște sfaturi de nota 10,fiind nota care o carecterizează cel mai bine și te poți baza oricând pe ea.


Georgi Popione,
NB:Tot ce am scris aici,este doar părerea mea!

26. Prinţesa altruistă sau prinţesa Marina

         
 A venit momentul să revizuim puţin cunoştinţele noastre legate de Marina. 

                  Ea, a rămas la fel de sociabilă, de amuzantă şi de săritoare ca şi în clasa a IX-a. Ea ne demonstrează dorinţa ei de a ajuta şi prin faptul că face parte din grupul cu fetele de la noi din clasă care fac voluntariat la Crucea Roşie. 

          Este de asemenea o persoana puternică; chiar dacă a avut probleme cu piciorul totusi n-a ezitat să meargă în călătorie şi nu s-a plâns de nimic fiind mereu veselă şi bine dispusă.

          Este o persoana silitoare, are note bune la şcoală iar înainte de o predare nu are nicio urmă de emoţii.

          Pe lângă rolul de prinţesă este şi o „Zână bună” ambele roluri îndeplinindu-le foarte bine.                                         

               Unul din multele lucruri care o fac specială pe Marina este faptul că are o „pasiune” pentru Hello Kitty având o colecţie numeroase de astfel de obiecte.             

                 În concluzie Marina este o prinţesă foarte responsabilă, săritoare, căreia îi place să-şi petreacă timpul cu prietenii, să se distreze şi să se simtă bine.

Iuliana

N. B. Tot ce am scris aici este doar părerea mea.

Pe jumătate vie - Partea a 13-a

- „ L-ai pierdut pe Benny. E mort.”

„ O vei pierde pe Alice. N-o meriţi.”

„ Lui Darren nu-i pasă de tine. Nu i-a păsat vreodată. Ce credeai ?”

- „Te rog, te rog opreşte-te, te urăsc !”

  Ţi s-a întâmplat vreodată să simţi că eşti cel mai mare duşman al tău? Mie da. Şi atunci când realizezi că eşti propriul tău duşman, îţi dai seama totodată că ţi-ai cunoscut cel mai puternic inamic posibil.

  Doar că de data asta era diferit. Şi nu ştiu sigur dacă în rău sau bine. Asta pentru că încrederea ciudată pe care o căpătasem era un lucru total nou. Şi călcam strâmb doar pentru că nu ştiam să o manevrez. Pentru că mereu mi-a fost frică de necunoscut. Şi presupun că îmi va fi întotdeauna.

  Oscilam ca de obicei. Pentru că nu eram sigură dacă să lupt să mă adaptez sau să mă revolt împotriva a ceea ce eram şi să îmi creez un drum diferit.

  Şi preferam să uit de mine. Căci eram prea ocupată să mă lupt să nu pierd şi ultimele persoane care mai gravitau în jurul meu. Mi-era frică să n-o pierd pe Alice. Pentru că îmi era greu să mai ajung la ea, să îi mai percep gândurile sau s-o fac să mă înţeleagă. Dar în esenţă, nu era nimic de înţeles.

  Cercetasem toate paginile de internet posibile şi răscolisem împreună cu Alice toate bibliotecile de prin oraş şi împrejurimi, dar tot ce găsisem, căutând informaţii despre demoni şi spirite, erau mituri religioase sau poveşti de groază care nu ar fi speriat nici măcar un preşcolar.

  Alice nu spunea nimic. Asta pentru că ştia că sunt conştientă de opinia ei în legătură cu toate căutările astea şi anume faptul că erau inutile. Şi că trebuia doar să mă conformez. Trebuia. Un singur detaliu era uitat. Nu eram dispusă să fac asta.

  Era vacanţă... şi era cald... mult prea cald pentru dispoziţia mea instabilă. Aşa că mă ascundeam în casă şi stăteam privind în gol, gândind la prea multe. Nu mă plictiseam niciodată cu adevărat. Mintea mea nu îmi dădea voie. Uneori, gânduri şi simţiri care nu erau ale mele îmi apăreau brusc în faţa ochilor şi nu le puteam găsi explicaţie. Dar nu erau ale mele. Şi erau triste. Şi mă urmăreau.

  Probabil unul din lucrurile care m-au uimit cel mai mult în întreaga mea viaţă a fost un mail care conţinea câteva rânduri tastate în aşa fel încât n-am putut distinge nimic de dincolo de ele.

„Darren Dawson : Hei. Aş putea să te ajut să afli mai multe... asta în caz că încă mai vrei. Scuze că am dispărut în ultimul timp.”

Am recitit de câteva zeci de ori mesajul acela. Şi n-am ştiut ce să cred.

  Câteva zile mai târziu l-am întâlnit plimbându-se singur, la câteva străzi distanţă de casa mea. L-am privit în ochi câteva secunde iar apoi mi-am ferit privirea. Cearcăne adânci şi vineţii îi învăluiau ochii verzi care altă dată erau atât de vii şi intimidanţi. Un zâmbet trist i-a înflorit pe buze în momentul în care m-am apropiat.

 - Ai primit mailul meu?

Până şi vocea îi era diferită. Era caldă şi prietenoasă. Toată duritatea dispăruse.

- Da... l-am primit. Dar nu cred că sunt sigură la ce te referi.

Minţeam. Eram sigură că nu stătuse degeaba şi că şi-a continuat căutările. Dar n-am ştiut ce să spun.

- O să îţi arăt câteva documente... câteva date pe care le-am găsit. Nu ştiu cât la sută sunt legende şi cât adevăr... Dar mă gândeam că te-ar ajuta.

- Aş... aş vrea să le văd. Mulţumesc... că mă ajuţi...

- Ţi-am spus că am dreptate. Că e ceva diferit la tine. Că eşti izolată de restul spiritelor. „Lucis daemonium”. Tu eşti, sunt sigur de asta.

M-am încruntat uşor şi l-am privit preţ de câteva clipe.

- O să îţi explic mai multe, promit. Vino mâine dimineaţă la bibliotecă. O să afli totul.

Apoi, a plecat grăbit şi oarecum nesigur.

Iar eu am rămas cu şi mai multe întrebări decât până atunci.

În partea a 14-a : Heather află lucruri ciudate despre demoni. Profeţii, "demonul de lumină", toate acestea  se leagă iar puterile psihice ale lui Darren se intensifică. Aflaţi noi detalii doar citind următoarea parte din "Pe jumătate vie".

Bianca Goşman

Un gând despre iubire...

Cu toții ne întrebăm, măcar o dată, ce este iubirea, dar niciodată nu primim răspunsul la această întrebare. Ce ar trebuie să ne întrebăm cu adevărat este dacă acest sentiment poate fi explicat în cuvinte sau trebuie doar simțit? Eu tind să aleg a doua variantă. Iubirea trebuie simțită, fie că este iubire față de părinți, față de prieteni sau față de un băiat/ o fată.
Mulți dintre noi avem tendința de a transpune iubirea în cuvinte, iar câteodată uităm să o mai și simțim și, cel mai important, să o și arătăm. Ne e frică să nu părem ridicoli, să nu ne facem de râs sau să nu-l facem pe celălalt să se simtă jenat, dar ne gândim și la noi înșine? La ce ne dorim noi? Eu nu spun că nu trebuie să ne gândim la binele celuilalt, știu și că sunt unii oamenii care ar face orice ca ceilalți să fie fericiți, chiar dacă ei ar avea de suferit, dar oare nu merităm și noi puțină fericire?
                                       

Bine, poate veți spune că nu sunteți suficienți de buni pentru el sau ea, poate lumea râde de sentimentele voastre, dar asta nu trebuie să vă împiedice să faceți ceea ce simțiți. Nimeni nu e prea bun pentru nimeni. Oamenii sunt diferiți, unici și e normal să nu semene unii cu alții, dar asta nu îi face mai buni decât ceilalți. Cu toții avem o șansă și e bine să profităm de ea. Poate sentimentul va fi reciproc, poate vom fi respinși, și da, acest lucru va durea foarte tare și ne va rupe inima în două, dar asta face parte din viața omului. Nu vom obține mereu ceea ce ne dorim, ni se va frânge inima de foarte multe ori, dar asta ne va face să prețuim iubirea la adevărata ei valoare.

                                        
Eu sunt de părere că iubirea este cel mai frumos și mai puternic sentiment de care este capabil omul. Mi-am întrebat odată o prietenă ce îi place să facă cel mai mult pe lumea asta, iar răspunsul ei pur și simplu mi-a făcut sufletul să zâmbească: „Ce îmi place cel mai mult pe lumea asta e să iubesc”. Atunci când iubești te simți în al nouălea cer, chiar dacă iubirea e împărtășită sau nu. Sunt persoane care se mulțumesc doar să vadă, pentru o secundă, persoana iubită pentru ca sentimentul să se intensifice, persoane care iubesc fără nici o așteptare din parte celuilalt.
                                       

Când iubești, tot ce vrei, e ca el sau ea să fie fericit cu sau fără tine, pentru că, dacă el e fericit, atunci ești și tu. Când iubești, el/ea devine o parte foarte semnificativă din tine, devine  persoana perfectă pe care nimeni nu o poate întrece.
Iubiți, dragii mei, iubiți soarele, râsetele copiilor, iubiți tot ce vă înconjoară  deoarece cu cât iubiți mai mult, cu atât ați iubi mai tare.

Sabina <3

Pe jumătate vie - Partea a 12-a

„Încearcă. Încearcă cu adevărat.”

„Şi dacă nu am pentru ce ?”

„Nu ai nevoie de motive”.

  Eternul blocaj. Eternul blocaj agasant care îmi făcea sângele să fiarbă în vene.

  O priveam insistent şi o studiam din ce în ce mai des pe Alice. Erau momente în care tot ce vedeam era o parte din sufletul meu, sora mea, singura entitate care îmi putea genera siguranţă şi încredere. Dar câteodată vedeam tot ce mi-aş fi dorit să fiu şi nu aş fi putut niciodată.

  Probabil nici nu avea rost să încerc. Nu ar fi fost acelaşi lucru.

Era neobosită. Neobosită în încercarea ei de a mă fixa, chiar dacă poate eram o jucărie stricată, ireparabilă.

  Mă ţineam după ea ca un copil mic şi lipsit de apărare. Ea era convinsă că lucrurile se îndreaptă şi că totul merge spre bine. Eu... uitasem să mai cred ceva.

  Teoretic, încercam să mă obişnuiesc cu viaţa asta stranie. Iar tot ceea ce percepeam era că amintirile mele se pierdeau în ceaţa pătrunzătoare care îmi învăluia mintea.

  Îmi priveam chipul în oglindă şi vedeam o persoană străină. Îmi venea să strig „Cine eşti tu ?” şi să sfărâm reflecţia aceea în milioane de bucăţele.

  Iar coşmarurile...

  Era ca şi cum toate temerile mele ascunse, uitate sau pierdute s-ar fi strâns laolaltă să mă îngrozească. Visam că sute de spirite îmi posedau întreaga fiinţă. Mă zbăteam, dar mâinile lor puternice mă sufocau încet, încet. Mă trezeam apoi, dimineaţa şi mă forţam să îmi ridic capul pentru că „nu aveam nevoie de motive”.

  Nu îmi mai era teamă de oameni. Doar îi priveam cu dezgust şi mă întrebam de ce oare nu îi pot înţelege. Se presupunea că eram la fel.

  Era ciudat şi în acelaşi timp plăcut cum creierul meu se concentra asupra unui singur subiect. Constant, îmi concentram toată atenţia (sau ce mai rămasese din ea) asupra unui singur lucru.

  Oamenilor le e frică de lucrurile pe care nu le înţeleg. Dar pentru mine, fascinaţia consta numai în mister, astfel ajunsesem să iubesc întunericul, şi să mă scufund în el ca într-o a doua identitate.

  Îmi mutam încet umbra pe străzile cufundate în beznă căutând cu disperare ceva, fără nici o urmă de energie. Asta îmi lipsea cel mai mult..., sau poate nu.

  M-am aşezat pe o bancă şi am inspirat adânc aerul întunecat şi sumbru. Aşteptările... erau departe.

  Prea departe.

- Nu s-a schimbat nimic, nu-i aşa?

 Niciun tremur, nici măcar un nerv de-al meu nu a tresărit. Dar nici nu am îndrăznit să întorc capul. Îi simţeam doar prezenţa şi auzeam sunetul înăbuşit al respiraţiei lui.

- Ce să se schimbe ? Amândoi ştim că nimic nu se va schimba vreodată.

Am ridicat ochii şi am încercat pe cât posibil să îi susţin privirea. Însă contrar aşteptărilor mele, nu am mai întâlnit zidul acela de gheaţă, de nepătruns pe care el îl genera.

- Ştii că poţi să schimbi ceva... nu mare lucru, dar ceva se poate schimba. Cel puţin la starea ta de acum.

- Ce e în neregulă cu starea mea ?

A pufnit uşor şi un zâmbet trist i-a luminat faţa.

- Îţi dai seama că probabil dacă te las aşa aici nu vei mai ajunge acasă, nu?

- Nu e nimic în neregulă cu mine.

Fruntea i s-a încruntat şi a continuat pe un ton categoric.

- Ştiu ce faci. Refuzi energia de care ai nevoie. Iar asta o să te ucidă încet, dar sigur. Ai nevoie de energie şi nu nega asta.

- Dar ştii că nu pot face asta. Sunt „instabilă” , am spus eu apăsând răutăcios pe ultimul cuvânt.

Ochii i s-au tulburat instantaneu dar şi-a păstrat fermitatea. Nici nu m-aş fi aşteptat la altceva. S-a ridicat brusc şi mi-a spus scurt:

- Vino cu mine.

Nu am reuşit să mă opun. Sau poate nici nu am încercat.

- Unde mergem ?

Niciun răspuns. Din nou, nu m-aş fi aşteptat la altceva.

Vedeam o siluetă întunecată care se îndrepta grăbită spre noi. Sângele începea să îmi facă venele să pulseze. Darren a întors fulgerător capul spre mine şi a închis preţ de o clipă ochii. În aceeaşi secundă... persoana din faţa noastră s-a prăbuşit.

- Ce, ce ai făcut? l-am întrebat, fără să îmi aud vocea.

- Nimic. Vino cu mine.

Ne-am apropiat încet şi am putut să îi desluşesc faţa. Era o fată, o fată pe care nu o cunoşteam, o fată care avusese ghinionul să se afle în preajma noastră. Ştiam că Darren nu ar fi iertat pe nimeni.

- Nu, nu e moartă dacă la asta te gândeşti. Şi nici nu va fi, nu în seara asta.

- Nu pot face asta. Ştii bine ca nu pot.

- Ai încredere, bine? O să te învăţ cum să te opreşti. Doar ascultă-mă cu atenţie.

  S-a apropiat de mine şi mi-a luat mâna într-a lui. Era rece, ca un sloi de gheaţă. Şi nu ştiam ce fac. Ce caut aici sau ce se va întâmpla. Dar nu a mai contat.

Mi-a aşezat mâna pe gâtul fetei, deasupra carotidei. Apoi i-am auzit iar vocea groasă, sugrumată:

- Simţi? Simţi cum bate? Poţi începe să îi captezi energia. Doar că trebuie să mă asculţi în timp ce faci asta.

A fost singurul lucru pe care l-am aşteptat. Să simt explozia aceea de forţă, de dinamism inundându-mi simţurile.

- Acum opreşte-te. Pulsul. Pulsul îi scade iar dacă nu te opreşti acum, o vei ucide. Vrei să trăieşti cu asta? Chiar vrei?

  Sute de voci mi-au cotropit mintea într-un ţipăt dureros: „nu, nu vei face asta”. Apoi, am închis ochii şi m-am oprit.

Bianca Goşman ♥

Pe jumătate vie - Partea a 11-a

Aerul era negru şi uscat. Puteam să simt cum sângele mi se zvârcolea dureros în vene şi panica inundându-mi încet mintea.
  O mână rece şi m-a făcut să îmi recapăt echilibrul. Mi-am ridicat privirea şi ca întotdeauna singurul lucru pe care l-am putut vedea a fost perechea aceia de ochi atât de rece şi de intimidantă.
- Vrei să faci asta, chiar vrei ? a răsunat încet o voce joasă şi tremurătoare.
  L-am privit drept în faţă, aşa cum nu o mai făcusem vreodată. Şi, ca de obicei, nimic nu se putea citi pe chipul lui. Nu frică, nu furie, nu confuzie, absolut nimic, era un zid de piatră, aşa cum îl percepusem întotdeauna.
- Trebuia să mă laşi să o fac. Şi aşa nu îţi pasă.
  În secunda aceea, ceva în mine s-a rupt. Iar pentru prima oară ochii lui au trădat că poate simţea ceva.
- Asta crezi? Că nu îmi pasă?
- Nu cred nimic. Am încetat să mai gândesc sau să mai cred ceva acum mult timp. Îţi aduci aminte ? Tu m-ai făcut ceea ce sunt. Şi dacă te dezgust atât de mult de ce nu dispari de tot din preajma mea ? De ce apari mereu ca ultima mea şansă ?
- Nu ăsta era scopul meu, nu trata lucrurile aşa. Şi nu mă dezguşti...
- Nici nu vreau să aflu. Se pare că niciodată nu merit să aflu nimic.
M-am întors hotărâtă să plec pentru că simţeam cum ochii mi se umplu de lacrimi mult prea grele pentru a le putea face faţă.

Mi-a prins mâna cu o viteză uimitoare ţintuindu-mă în loc.
- Lasă-mă, doar lasă-mă să îţi explic.
Lacrimile au început să îmi ardă faţa, înceţoşându-mi privirea.
- De ce faci asta, nu ar trebui să mai poţi face asta! Vezi, asta e problema, tot ce are legătură cu tine mă depăşeşte. Totul e greşit. Nu ar trebui să mai simţi mare lucru sau să plângi. Iar aura ta. Îi ţine la distanţă pe toţi. Eşti izolată, e ca un zid de sticlă ce te înconjoară. Şi nu am nici cea mai mică idee ce aş putea face.
  Îl ascultam fără să fiu sigură că ştiam ce spune. Era ciudat să îi aud vocea atât de mult.
- Eşti instabilă, foarte instabilă, a continuat el cu o superioritate vădită.

Mi-am smuls mâna din strânsoarea lui şi am dispărut cu un regret imens şi dureros care îmi pârjolea sufletul. Nici nu ştiam ce fac, am ştiut doar că întreaga mea fiinţă reprezenta haos, un haos dens şi indestructibil.
  O lipsă de energie m-a lovit violent şi nu am mai ştiut ce fac. Am început să hoinăresc pe străzi, fără să ştiu ce caut.
  Până când am văzut ceva ce mi-a atras brusc atenția. Era o persoană cunoscută, o persoană mult prea comună. Mi-am adunat toată forţa psihică de care mai dispuneam şi am imobilizat-o rapid, lovind-o de zidul unei clădiri. Răzbunare, furie, teamă, toate mi-au inundat rapid judecata iar tot ce îmi doream era să îmi ating scopul. Nici măcar ideea regretului care urma să mă distrugă pe urmă nu a mai contat.

  Simţeam energia pătrunzându-mi fiecare celulă şi în acelaşi timp ţipătul acela înăbuşit. Însă nu a durat mult timp şi am simţit că legătura se rupe, că cineva mult mai puternic o controlează. Nu mi-am întors privirea. Ştiam ce voi vedea. Vocea aceea a lovit din nou tăcerea ţiuitoare, înfiorându-mă.

- Nu ai control. Şi nici nu vei avea dacă o să continui aşa. Ea va uita. Dar tu? Crezi că tu vei putea să faci asta? Nu te cunosc cu adevărat, dar te asigur că aşa se va întâmpla. Doar ai încredere în mine. O singură dată. Îţi promit că de data asta va fi bine.

  Sute de cuvinte îmi stăteau pe buze în momentele acelea. Dar aşa cum mă aşteptam, nu am putut spune nici măcar unul.

  Nu avea de unde să ştie... şi probabil nu ar fi ştiut niciodată. Şi poate era mai bine aşa. Da, era mai bine aşa.

  O tristă încercare de autoconvingere. O încercare dureroasă ca întotdeauna. Eu nu riscam niciodată. Şi nu aveam de gând să încep acum.

  Mi-am ridicat privirea şi am întâlnit un zâmbet, un zâmbet mare şi adevărat care mi-a imobilizat pe loc simţurile. Şi orice piedică, orice voce care îmi şoptea întotdeauna „nu” a căzut. A căzut pur şi simplu şi a apărut temeritatea aceea dulce amăruie care mă speria şi mă atrăgea ca un magnet. În mintea mea a răsunat atunci vocea lui Alice. Şi am ştiut că mai am o şansă. Şi am ştiut că nu o voi lăsa să treacă pe lângă mine.

Bianca Goşman ♥

O rază de lumină

  Iată că am ajuns şi la sfârşitul celei de-a doua zi din săptămâna "Şcoala altfel". 
  Astăzi, împreună cu doamna dirigintă, am fost să vizităm centrul de zi pentru copii nevăzători "O rază de lumină".

 La ora 8:00 ne-am întâlnit cu toţii în faţa şcolii de unde am pornit pe jos iar apoi am luat autobuzul până în dreptul liceului "Andrei Bârseanu". 
 Am ajuns la centru iar ce am văzut acolo au fost nişte persoane calde şi prietenoase care, în ciuda faptului că nu pot vedea, sunt încă optimiste şi încearcă să ducă o viaţă normală.

  Am vizitat fiecare sală de clasă, am văzut structura alfabetului Braille şi am văzut modul în care aceşti copii învaţă sa citească, să scrie, să se descurce în societate.
  Activitatea a ţinut până la ora 14:00 când am ieşit din incinta centrului şi ne-am îndreptat fiecare spre casă.
  Consider că ar trebui să fim mult mai recunoscători simplului fapt că suntem sănătoşi şi că putem duce o viaţă normală că putem vedea lucrurile şi persoanele din jurul nostru, că viaţa noastră nu e cufundată în întuneric. Dacă ne-am gândi mereu la asta... am fi mult mai fericiţi. 

Bianca Goşman ♥ 

O drumeție la Pietrele lui Solomon

Iată că deja a sosit și „Săptămâna Altfel”, o săptămână în care luăm pauză de la învățat, ascultat, în sfârșit, o săptămână în care orele sunt înlocuite de diferite activități educative. Ei bine, de asta am avut parte și noi azi, o primă zi în care am combinat activitățile literare cu cele sportive. Eu o să vă spun mai multe despre drumeția noastră la Pietrele lui Solomon.

După ce prima noastră activitate s-a încheiat, doamna dirigintă a venit în clasă unde timp de câteva minute ne-a făcut instructajul necesar drumeției ce urma s-o facem: pe unde să mergem, ce să facem, ce să nu facem, etc.

La ora 13.15, am coborât frumușel din clasă și am pornit împreună spre Pietrele lui Solomon. Atmosfera, pe tot parcursul drumeţiei, a fost una de invidiat: glume, zâmbete, râsete.

Cum noi suntem nişte fete vioaie, la ora 13.25 eram deja în faţa liceului Teologic, iar la ora 13.40 făceam un popas la Fântâna Sfânta Treime, unde fiecare ne-am răcorit cu apă proaspătă de izvor, iar apoi ne-am umplut şi sticlele.

La fel de vioaie am fost şi în continuare, şi la ora 13.50 am ajuns la Podul Creţului; încă un pic şi ajungeam. Ușor, ușor am trecut și de Facultativă, iar la 14.00 am ajuns, în sfârșit la Pietrele lui Solomon. Ce pot să vă spun, peisajul era minunat, iar timp de 10 minute ne-am plimbat și am admirat peisajul.

La 14.10, ne-am așezat în jurul unei mese și am citit informații și legende legate de locul în care ne aflam. Toate am fost foarte atente la ce ni s-a citit, fiind foarte interesate de tot ce ni se zicea.

La ora 14.20, împreună cu doamna dirigintă ne-am urcat pe platou pentru a putea vedea totul mai bine. Privite de sus, peisajele erau și mai spectaculoase.

Până la ora 15.25 am mai explorat împrejurimile, am făcut multe poze, am râs, mai pe scurt, ne-am distrat. La 15.30, suntem anunțate că e timpul să ne întoarcem la școală.

În drum spre școală, nu am mai fost așa vioaie pentru că oboseala pusese stăpânire pe noi, dar într-un final am ajuns, iar la 16.00 fiecare se îndrepta spre autobuzele care aveau să ne ducă spre casă.

Asta a fost prima zi din „Săptămâna Altfel”, o zi în care ne-am distrat și am aflat mule lucruri noi.

Sabina! <3